IERÚNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); brădioară. – Cf. sl. jarenbĭ.

IERÚNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele brune-roșcate împestrițate cu pene albe, negre și cenușii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, vânată pentru carne (Tetrastes bonasia); brădioară. – Cf. sl. jarenbĩ.

IERÚNCĂ, ierunci, s. f. Pasăre cu penele ruginii, cu un cerc roșu în jurul ochilor și cu un moț pe cap, care trăiește în alunișuri (Tetrastes bonasia); Găinușă-de-alun, v. găinușă. Prin frunzare cu răcoare, Zorile au dat în floare Și s-aud țipînd ierunci Printre trunchiurile lungi. DEȘLIU, M. 62. Într-o margine de brădet tînăr săriră ierunci, cîrcîind. SADOVEANU, F. J. 371. Cîte o ieruncă pitulîndu-și puii sub frunze crestate de feregă. C. PETRESCU, R. DR. 6. În județele de munte ale Moldovei... acele pasări, mai mari decît un sitar și împodobite cu sprîncene roșii, ca cocoșii-sălbatici, poartă numele de ierunci. ODOBESCU, S. III 34.

ierúncă s. f., g.-d. art. ierúncii; pl. ierúnci

ierúncă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierúncii; pl. ierúnci

IERÚNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinușă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească.

ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.

IERÚNCĂ ~ci f. Pasăre de talia unei ciori, cu moț pe cap și cu penaj roșiatic punctat, vânată pentru carnea ei gustoasă. / Cuv. sl.

brădișoară f. pasăre sălbatică, numită în Mold. ieruncă. [Lit. pasăre sălbatică ce petrece prin brădiș].

ieruncă f. Mold. găinușă (Tetrao tetrix). [Origină necunoscută].

ĭerúncă f., pl. ĭ (vsl. ĭarembĭ, rut. órĕabka). Găinușă de munte, gotcă, fr. gelinotte (tétrao bonasia). – În est și iruncă.

IERUNCĂ s. (ORNIT.; Tetrastes bonasia) găinușă, (reg.) alunar, brădioară, brădișoară, ierușcă, găinuță-roșie, gotcă-roșie, (Transilv.) pasăre-împărătească.

ierúncă, ierunci, s.f. – (ornit.) Pasăre cu pene roșcate și albe, cu un cerc roșu în jurul ochilor, de origine siberiană (Tetrastes bonasia). În Maramureș, are o răspândire mare la alt. de 400-500 m; preferă pădurile bogate în tufe de alun (Ardelean, Bereș, 2000: 154). – Et. nec. (MDA); cf. sl. jarembǐ „potârniche” (Scriban; Cihac, cf. DER; DEX).