Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru iert─âtor

IERT─éT├ôR, -O├üRE, iert─âtori, -oare, adj. Care iart─â u╚Öor. ÔÇô Ierta + suf. -─âtor.
IERT─éT├ôR, -O├üRE, iert─âtori, -oare, adj. Care iart─â u╚Öor. ÔÇô Ierta + suf. -─âtor.
IERT─éT├ôR, -O├üRE, iert─âtori, -oare, adj. Care iart─â u╚Öor. Ce iert─âtor ╚Öi bun ╚Ťi-i g├«ndul ├«n preajma florilor pl─âp├«nde. ANGHEL, ├Ä. G. 9.
iertătór adj. m., pl. iertătóri; f. sg. și pl. iertătoáre
iertătór adj. m. (sil. ier-), pl. iertătóri; f. sg. și pl. iertătoáre
IERTĂTÓR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)
Iert─âtor Ôëá neiert─âtor
IERT─éT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) Care iart─â cu u╚Öurin╚Ť─â gre╚Öelile altora; ├«ng─âduitor; indulgent; tolerant. /a ierta + suf. ~─âtor
iertător a. și m. care iartă.
─şert─ât├│r, -o├íre adj. Care ─şart─â, bl├«nd, indulgent.
IERTĂTOR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)

Iert─âtor dex online | sinonim

Iert─âtor definitie

Intrare: iert─âtor
iert─âtor adjectiv
  • silabisire: ier-