IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr care îndeplinește funcția de preot. Era un ieromonah bătrîn și uscat, cu barba albă. SADOVEANU, B. 71. – Variantă: iermonác, iermonachi(CREANGĂ, A. 78), s. m.
Silvestru m. nume a doi papi din cari SILVESTRU II (Gerbert) trece drept unul din marii învățați ai evului-mediu (999-1003). ║ (Ieromonahul), egumen din Govora, a tradus din slavonește Evanghelia învățătoare (1642).
GAVRIIL (GAVRIL) IEOROMONAHUL (sfârșitul sec. 15-începutul sec. 16), zugrav român. A pictat frescele bisericii Bălinești (1493). Reprezentant de seamă al artei din vremea lui Ștefan cel Mare.