Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ieromonah

IERMONÁC s. m. v. ieromonah.
IEROMON├üH, ieromonahi, s. m. C─âlug─âr cu func╚Ťie de preot. [Var.: (rar) iermon├íc s. m.] ÔÇô Din sl. ijeromonah┼ş.
IERMONÁC s. m. v. ieromonah.
IEROMON├üH, ieromonahi, s. m. C─âlug─âr cu func╚Ťie de preot. [Var.: (rar) iermon├íc s. m.] ÔÇô Din sl. ijeromonah┼ş.
IERMONÁC s. m. v. ieromonah.
IEROMON├üH, ieromonahi, s. m. C─âlug─âr care ├«ndepline╚Öte func╚Ťia de preot. Era un ieromonah b─âtr├«n ╚Öi uscat, cu barba alb─â. SADOVEANU, B. 71. ÔÇô Variant─â: iermon├íc, iermonachi (CREANG─é, A. 78), s. m.
ieromonáh s. m., pl. ieromonáhi
ieromonáh s. m. (sil. ie-), pl. ieromonáhi
IEROMON├üH ~i m. Monah cu func╚Ťie de preot. [Sil. ie-ro-] /<sl. ijeromonahu
ieromonah m. preot-călugăr: pomenește pe monahi și ieromonahi CR. [Gr. mod.].
Silvestru m. nume a doi papi din cari SILVESTRU II (Gerbert) trece drept unul din marii ├«nv─â╚Ťa╚Ťi ai evului-mediu (999-1003). ÔĽĹ (Ieromonahul), egumen din Govora, a tradus din slavone╚Öte Evanghelia ├«nv─â╚Ť─âtoare (1642).
ie- ╚Öi ─şeromon├íh m. (ngr. ß┐żierom├│nahos, d. ß┐żier├│s, sf├«nt, ╚Öi m├│nahos, monah). C─âlug─âr care are rangu de preut.
GAVRIIL (GAVRIL) IEOROMONAHUL (sf├ór╚Öitul sec. 15-├«nceputul sec. 16), zugrav rom├ón. A pictat frescele bisericii B─âline╚Öti (1493). Reprezentant de seam─â al artei din vremea lui ╚śtefan cel Mare.

Ieromonah dex online | sinonim

Ieromonah definitie

Intrare: ieromonah
ieromonah substantiv masculin
  • silabisire: ie-
iermonac