IERODIÁCON, ierodiaconi, s. m. Călugăr cu funcție de diacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. ijerodijakonŭ.

IERODIÁCON, ierodiaconi, s. m. Călugăr cu funcție de diacon. [Pr.: -di-a-] – Din sl. ijerodijakonŭ.

IERODIÁCON, ierodiaconi, s. m. Diacon călugăr.

ierodiácon (-di-a-) s. m., pl. ierodiáconi

ierodiácon s. m. (sil. ie-, -di-a-), pl. ierodiáconi

IERODIACÓN ~i m. Călugăr cu funcție de diacon. /<sl. ijerodijakonu

ie- și ĭerodiácon m. (ngr. ierodiákonos). Călugăr care are rangu de diacon.