iernat definitie

19 definiții pentru iernat

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.
IERNÁT, iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic. – V. ierna.
IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.
IERNÁT, iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic2. – V. ierna.
IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări locale) A petrece iarna. Vei ierna Sus în munticel Singur singurel, Pînă a-nverzi Codru și-a-nflori. BOLINTINEANU, O. 79. [Aceste păsări] iernează în Austria de jos și în Polonia. ODOBESCU, S. III 28. Se folosi de acea ocazie ca să smulgă de la vizir făgăduiala că nu va lăsa să ierneze oștirea sa în Moldova, căci ar aduce țării multă vătămare. BĂLCESCU, O. I 184. Ș-astă iarnă am iernat Mai colea de Calafat. TEODORESCU, P. P. 289. ♦ Tranz. (Cu privire la vite și mai ales la oi) A adăposti și a hrăni în timpul iernii. Și-a iernat oile aproape de Dunăre.
IERNÁT s. n. Faptul de a ierna; (rar, în legătură cu obiecte) punere la adăpost în timpul iernii. Este o pricină cu niște oi, care au trecut la iernat astă-toamnă. SADOVEANU, B. 163. Niște sclavi care ochiseră o barcă mare trasă la iernat m-au chemat să fug cu ei. CAMIL PETRESCU, T. II 180. Ninge sus la munte – Trec pe vale, la iernat, Turmele mărunte. IOSIF, P. 52.
ierná (a ~) vb., ind. prez. 3 ierneáză
iernát s. n., pl. iernáturi
ierná vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. iernéz, 3 sg. și pl. ierneáză
iernát s. n. (sil. ie-), pl. iernáturi
IERNÁT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ul oilor.)
A ierna ≠ a văra
Iernat ≠ vărat
A IERNÁ ~éz 1. intranz. A petrece timpul de iarnă (undeva); a trăi iarna (într-un loc). 2. tranz. (vite, oi) A adăposti și hrăni în timpul iernii. /<lat. hibernare
iernà v. a petrece iarna. [Lat. HIBERNARE].
ĭernéz v. intr. (lat. hibernare). Petrec ĭarna: trupele aŭ ĭernat în oraș, ursu ĭernează în bîrlog. V. ibernez.
IERNAT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ oilor.)
ierná, iernez v. i. (d. bărbați) a fi întreținut de o femeie.
IERNÁT, -Ă, iernați, -te, adj. v. IERNA. – [DEX ’98]

iernat dex

Intrare: ierna
ierna verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: ie-
Intrare: iernat (fapt; -uri)
iernat fapt; -uri substantiv neutru
  • silabisire: ie-
Intrare: iernat (adj.)
iernat adj.