10 definiții pentru ierna

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.

sursa: DEX '09 2009
permalink

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.

sursa: DEX '98 1998
permalink

IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări locale) A petrece iarna. Vei ierna Sus în munticel Singur singurel, Pînă a-nverzi Codru și-a-nflori. BOLINTINEANU, O. 79. [Aceste păsări] iernează în Austria de jos și în Polonia. ODOBESCU, S. III 28. Se folosi de acea ocazie ca să smulgă de la vizir făgăduiala că nu va lăsa să ierneze oștirea sa în Moldova, căci ar aduce țării multă vătămare. BĂLCESCU, O. I 184. Ș-astă iarnă am iernat Mai colea de Calafat. TEODORESCU, P. P. 289. ♦ Tranz. (Cu privire la vite și mai ales la oi) A adăposti și a hrăni în timpul iernii. Și-a iernat oile aproape de Dunăre.

sursa: DLRLC 1955-1957
permalink

ierná (a ~) vb., ind. prez. 3 ierneáză

sursa: DOOM 2 2005
permalink

ierná vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. iernéz, 3 sg. și pl. ierneáză

sursa: Ortografic 2002
permalink

A ierna ≠ a văra

sursa: Antonime 2002
permalink

A IERNÁ ~éz 1. intranz. A petrece timpul de iarnă (undeva); a trăi iarna (într-un loc). 2. tranz. (vite, oi) A adăposti și hrăni în timpul iernii. /<lat. hibernare