Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru iern─âtor

IERN─éT├ôR, iern─âtoare, s. n. Bazin str─âb─âtut la fund de un curent permanent de ap─â, ├«n care se pun toamna pe╚Ötii sco╚Öi din hele╚Öteie. ÔÇô Ierna + suf. -─âtor.
IERN─éT├ôR, iern─âtoare, s. n. Bazin str─âb─âtut la fund de un curent permanent de ap─â, ├«n care se pun toamna pe╚Ötii sco╚Öi din hele╚Öteie. ÔÇô Ierna + suf. -─âtor.
IERNĂTÓR, iernătoare, s. n. Bazin, străbătut la fund de un curent permanent de apă, în care se pun toamna peștii scoși din heleșteiele de creștere și dezvoltare.
iernătór s. n., pl. iernătoáre
iernătór s. n. (sil. ie-), pl. iernătoáre
IERN─éT├ôR ~o├íre n. Bazin special ├«n care se ╚Ťin pe timp de iarn─â pe╚Ötii sco╚Öi din hele╚Öteie. / a ierna + suf. ~tor

Iern─âtor dex online | sinonim

Iern─âtor definitie

Intrare: iern─âtor
iern─âtor substantiv neutru
  • silabisire: ie-