iérhă (reg.) s. f., g.-d. art. iérhei

iérhă s. f., g.-d. art. iérhei

iérhă s. f. – Piele tăbăcită. Mag. irha sau sb., rut. irha (DAR). În Trans. și Mold.

iérhă s.f. (reg.) piele de oaie sau de vițel foarte subțire, aplicată pe bundițe și pe care se cos florile; tasmá, meșínă.

iérhă, s.f. – v. irhă („ornament”).