IERBULÍȚĂ, ierbulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuță. – Iarbă + suf. -uliță.

IERBULÍȚĂ, ierbulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuță. – Iarbă + suf. -uliță.

IERBULÍȚĂ, ierbulițe, s. f. Diminutiv al lui iarbă. De-ar veni luna lui mai Să-mi aud ceriul tunînd, Să văd norii fulgerînd, Ierbulița-n șesuri dînd. ALECSANDRI, P. P. 287.

ierbulíță (rar) s. f., g.-d. art. ierbulíței; pl. ierbulíțe

ierbulíță s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierbulíței; pl. ierbulíțe

IERBULÍȚĂ s. v. ierbușoară.

IERBULIȚĂ s. (BOT.) ierbușoară, ierbuță.