Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ierb─ârit

IERB─éR├ŹT s. n. Impozit perceput ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ├«n sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite ╚Öi de la m─âcelari; impozit perceput pentru p─â╚Öunatul vitelor. ÔÇô Iarb─â + suf. -─ârit.
IERB─éR├ŹT s. n. Impozit perceput ├«n ╚Üara Rom├óneasc─â, ├«n sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite ╚Öi de la m─âcelari; impozit perceput pentru p─â╚Öunatul vitelor. ÔÇô Iarb─â + suf. -─ârit.
IERB─éR├ŹT s. n. 1. (Rar) Loc destinat pentru p─â╚Öunea vitelor. V. p─â╚Öune, ima╚Ö. Aceste p─âm├«nturi se zic... ierb─ârit, dac─â se iau pentru vite. I. IONESCU, M. 285. 2. (├Änvechit) Impozit pentru p─â╚Öunat. C├«te 7 lei de capul de vit─â pentru ierb─ârit. I. IONESCU, P. 322.
ierb─âr├şt s. n.
ierb─âr├şt s. n. (sil. ie-)
IERB─éR├ŹT s. v. ima╚Ö, izlaz, p─â╚Öune.
ierbărit n. od. dare pentru pășunatul vitelor.
─şerb─âr├şt n., pl. ur─ş. Bir. p. p─â╚Öunatu vitelor.
ierb─ârit s. v. IMA╚ś. IZLAZ. P─é╚śUNE.

Ierb─ârit dex online | sinonim

Ierb─ârit definitie

Intrare: ierb─ârit
ierb─ârit substantiv neutru
  • silabisire: ie-