Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ierb─ârie

IERB─éR├ŹE, ierb─ârii, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); b─âl─ârii, buruieni. 2. (├Änv.) Provizie de praf de pu╚Öc─â; depozit, magazie ├«n care se p─âstra praful de pu╚Öc─â. ÔÇô Iarb─â + suf. -─ârie.
IERB─éR├ŹE, ierb─ârii, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); b─âl─ârii, buruieni. 2. (├Änv.) Provizie de praf de pu╚Öc─â; depozit, magazie ├«n care se p─âstra praful de pu╚Öc─â. ÔÇô Iarb─â + suf. -─ârie.
IERB─éR├ŹE, ierb─ârii, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Ierburi, b─âl─ârii. O roat─â mare de mesteceni f─âcea un zid alb, care ├«nchidea ierb─ârii mirositoare, ├«nalte p├«n─â-n br├«u. SADOVEANU, O. I 314. 2. Depozit de praf de pu╚Öc─â. C├«nd a tras cu tunu, a nemerit drept ├«n ierb─âria barabaftei (= cor─âbiei de r─âzboi), de-a zv├«rlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47.
ierb─âr├şe s. f., art. ierb─âr├şa, g.-d. art. ierb─âr├şei; pl. ierb─âr├şi, art. ierb─âr├şile
ierb─âr├şe s. f. (sil. ie-), art. ierb─âr├şa, g.-d. art. ierb─âr├şei; pl. ierb─âr├şi, art. ierb─âr├şile
IERB─éR├ŹE ~i f. 1) Loc necultivat, acoperit cu iarb─â ╚Öi buruieni; b─âl─ârie. 2) Plante erbacee de tot felul. /iarb─â + suf. ~─ârie
ierb─ârie f. 1. ierburi; 2. proviziune de iarb─â de pu╚Öc─â; 3. magazia unde se ╚Ťine.
─şerb─âr├şe f. Depozit de ─şarb─â (pulbere) de pu╚Öc─â. Mare cantitate de ─şarb─â.

Ierb─ârie dex online | sinonim

Ierb─ârie definitie

Intrare: ierb─ârie
ierb─ârie substantiv feminin
  • silabisire: ie-