ierarhic definitie

10 definiții pentru ierarhic

IERÁRHIC, -Ă, ierarhici, -ce, adj. Conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii. ◊ Loc. adv. Pe cale ierarhică = în ordinea indicată de ierarhie. – Din fr. hiérarchique.
IERÁRHIC, -Ă, ierarhici, -ce, adj. Conform ierarhiei, pe baza unei ierarhii. ◊ Loc. adv. Pe cale ierarhică = în ordinea indicată de ierarhie. – Din fr. hiérarchique.
IERÁRHIC, -Ă, ierarhici, -e, adj. Conform ierarhiei. Hotărîrile organelor administrative ierarhice pot fi atacate numai pe cale administrativă în fața organelor superioare, în ordinea lor ierarhică. COD. M. 53. Pe cale ierarhică = în ordinea indicată de ierarhie. Dispozițiile se transmit pe cale ierarhică.
ierárhic adj. m., pl. ierárhici; f. ierárhică, pl. ierárhice
ierárhic adj. m. (sil. ie-), pl. ierárhici; f. sg. ierárhică, pl. ierárhice
IERÁRHIC, -Ă adj. Potrivit ierarhiei, după ierarhie. ◊ Pe cale ierarhică = în ordinea indicată de ierarhie. [< fr. hiérarchique].
IERÁRHIC, -Ă adj. potrivit ierarhiei. (< fr. hiérarchique)
IERÁRHIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ierarhie; propriu ierarhiei. ◊ Scară ~că ordine ascendentă sau descendentă a unei ierarhii. Pe cale ~că în ordinea indicată de ierarhie. /<fr. hiérarchique
ierarhic a. ce ține de o ierarhie: ordine ierarhică.
ie- și ĭerárhic, -ă adj. (vgr. ῾ierarhikós). Care ține de ierarhie: ordine, cale ierarhică. Adv. În mod ierarhic.

ierarhic dex

Intrare: ierarhic
ierarhic adjectiv
  • silabisire: ie-