Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ierarh

IER├üRH, ierarhi, s. m. (Bis.) Arhiereu. ÔÇô Din bg. ierarh.
IER├üRH, ierarhi, s. m. (Bis.) Arhiereu. ÔÇô Din bg. ierarh.
IER├üRH, ierarhi, s. m. Denumire bisericeasc─â oficial─â care se d─â episcopilor sau mitropoli╚Ťilor; arhiereu. S─â nu se mai ├«ncredin╚Ťeze c├«rma arhip─âstoreasc─â la str─âini ierarhi. NEGRUZZI, S. I 241.
ierárh s. m., pl. ierárhi
ierárh s. m. (sil. ie-), pl. ierárhi
IERÁRH s. v. arhiereu.
IERÁRH ~i m. Rang superior în cadrul bisericii oficiale. /<bulg. ierarh
ierarh m. cap bisericesc, arhiereu: Sfin╚Ťii Trei Ierarhi (adic─â Vasile cel Mare, Grigorie Cuv├ónt─âtorul-de-D-zeu ╚Öi Ioan Gur─â-de-aur), s─ârb─âtoare ╚Ťinut─â la 30 Ianuarie. [Gr. mod.].
ie- ╚Öi ─şer├írh m. (vgr. ß┐żier├írhes [= arhiere├║s], d. iere├║s, preut, ╚Öi ├írho, domnesc). ╚śef al preu╚Ťilor ╚Öi c─âlug─ârilor, arhiere┼ş. Sfin╚Ťi─ş Tre─ş Ierarh─ş (adic─â Vasile cel Mare, Grigore Cuv├«nt─âtoru de Dumneze┼ş ╚Öi Ion Gur─â-de-aur), o s─ârb─âtoare ortodox─â la 30 ianuari┼ş.
IERARH s. (BIS.) arhiereu, (rar) arhipăstor, (înv.) sfetitel. (Episcopul intră în categoria ~ilor.)
TREI-IERARHI s. pl. (BIS.) (pop.) trisfetite (pl.).
ier├írh, ierarhi s. m. Persoan─â confirmat─â prin hirotonie care are autoritatea de a conduce o eparhie (episcop, arhiepiscop, mitropolit sau patriarh); arhiereu, arhip─âstor. ÔÇô Din bg. ierarh (< gr. ierarhis).

Ierarh dex online | sinonim

Ierarh definitie

Intrare: ierarh
ierarh substantiv masculin
  • silabisire: ie-