IEPUROÁICĂ, iepuroaice, s. f. Femela iepurelui. – Iepure + suf. -oaică.

IEPUROÁICĂ, iepuroaice, s. f. Femela iepurelui. – Iepure + suf. -oaică.

IEPUROÁICĂ, iepuroaice, s. f. Femela iepurelui. Pe vremea cînd se înnodau iepurii de coadă, doi cîte doi, și iepuroaicele își spălau mustățile în vîrful stejarilor. DELAVRANCEA, S. 240. Cine dracu-a mai văzut Iepure vara cosind, Iepuroaica fîn strîngînd, Cioara ca ciocul greblînd Și baba de joc fugind! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 415.

iepuroáică s. f., g.-d. art. iepuroáicei; pl. iepuroáice

iepuroáică s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iepuroáicei; pl. iepuroáice

IEPUROÁICĂ ~ce f. Femelă a iepurelui. /iepure + suf. ~oaică

ĭepuroáĭcă f., pl. e. Femela ĭepureluĭ.

iepuroaică, iepuroaice s. f. (peior.) 1. femeie care procreează cu ușurință. 2. mamă a mai mulți copii.