Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ienup─âr

IEN├ÜP─éR, ienuperi, s. m. Arbust r─â╚Öinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, ├«n form─â de ace, ╚Öi cu fructele de culoare neagr─â-alb─âstruie; jneap─ân (2) (Juniperus communis). ÔÇô Lat. juniperus.
IEN├ÜP─éR, ienuperi, s. m. Arbust r─â╚Öinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, ├«n form─â de ace, ╚Öi cu fructele de culoare neagr─â-alb─âstruie; jneap─ân (2) (Juniperus communis). ÔÇô Lat. juniperus.
IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, cu frunzele totdeauna verzi, care crește în regiunea muntoasă și deluroasă (Juniperus communis). Printre brazi, printre molifzi, printre afini și ienuperi, sui mlaca Cernatului pînă în vîrful muntelui. ODOBESCU, S. III 179.
ien├║p─âr (arbust) s. m., pl. ien├║peri
ien├║p─âr s. m. (sil. ie-), pl. ien├║peri
IENÚPĂR s. (BOT.; Juniperus communis) v. jneapăn.
IENÚPĂR ~eri m. Arbust ramificat, cu frunze aciculare, persistente, și cu fructe de formă sferică, negre-albăstrui, folosite în industria farmaceutică. /<lat. juniperus
archit m. arborele numit ienupăr [Gr. mod. ARKEVTHOS, de unde și forma paralelă archiș].
ienup─âr m. arbust totdeauna verde din familia coniferelor, cre╚Öte prin p─âdurile st├óncoase ╚Öi p─â╚Öunile pietroase dela munte: din fructele-i globuloase negri-vine╚Ťi (numite de popor ienupere, c├ónd sunt coapte) se prepar─â o b─âutur─â alcoolic─â, o esen╚Ť─â volatil─â ╚Öi un extras r─â╚Öinos (Juniperus). [Indirect din lat. JUNIPERUS]. V. jneap─ân.
*─şen├║p─âr m., pl. ─şenuper─ş (lat. jun─şp─Ľrus, jen─şp─Ľrus, de unde ╚Öi it. ginepro, fr. geneivre, sp. enebro). V. jneap─âr. Un cop─âcel conifer tot-de-a-una verde care cre╚Öte pin p─âdurile st├«ncoase (juniperus comm├║nis). Fructele lu─ş ├«s ni╚Öte bace aromatice, stomahice ╚Öi diuretice. ÔÇô Se zice ╚Öi in├şpere ╚Öi inip├şr (Mold.) ╚Öi ╚Ötiin╚Ťific ╚Öi jun├şper. V. conifer ╚Öi smirdar.
IENUPĂR s. (BOT.; Juniperus communis) jneapăn, (reg.) archiș, cetină, (prin Transilv.) brădișor, (Mold.) tămîier, (Ban. și Transilv.) turtel, (înv.) archieft.
IENÚPĂR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale cărui fructe uscate (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului.
IEN├ÜP─éR (lat. juniperus) s. m. Arbore din familia cupresaceelor, mult ramificat, cu frunze aciculare verticilate, persistente, ╚Öi conuri (pseudobace) sferice, negre-alb─âstrui, care con╚Ťin 0,2-2% ulei, folosit ├«n industria farmaceutic─â (Juniperus communis); cre╚Öte spontan ├«n regiunile de deal ╚Öi de munte. ÔŚŐ I. pitic (Juniperus sibirica sau Juniperus nona) = arbust mic, t├ór├ótor, ├«nalt p├ón─â la 0,5 m, ce cre╚Öte ├«n p─âr╚Ťile mai ├«nalte ale arealului i. comun. ÔŚŐ I. de Virginia (Juniperus virginiana) = arbore exotic, originar din America de Nord, introdus ├«n Rom├ónia ca arbore ornamental. Lemnul valoros, cu miros aromat persistent, este folosit la fabricarea creioanelor, a port-╚Ťigaretelor, jaluzelelor etc. ÔŚŐ Ulei de i. = ulei eteric ob╚Ťinut din distilarea ienuperilor, folosit la fabricarea esen╚Ťelor aromate ╚Öi a ginului.
JUNIPERUS L., IENUP─éR, fam. Cupressaceae. Gen originar din emisfera nordic─â, cca 55 specii, arbori sau arbu╚Öti monoici sau dioici, persisten╚Ťi, erec╚Ťi sau t├«r├«tori, r─â╚Öino╚Öi, cu frunze solzoase sau aciculare, c├«te 3 ├«n verticil. Ramurile tinere rotunde sau ├«n 4 muchii. Scoar╚Ť─â ro╚Öcat─â, r─â╚Öinoas─â, fibroas─â. Flori unisexuate, mici, axilare sau terminale. Conurile pseudobace, cele femele mici, albastre, poart─â una sau mai multe semin╚Ťe nearipate.

Ienup─âr dex online | sinonim

Ienup─âr definitie

Intrare: ienup─âr
ienup─âr substantiv masculin
  • silabisire: ie-