ienupăr definitie

14 definiții pentru ienupăr

IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, și cu fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn (2) (Juniperus communis). – Lat. juniperus.
IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, foarte ramificat, cu frunzele totdeauna verzi, în formă de ace, și cu fructele de culoare neagră-albăstruie; jneapăn (2) (Juniperus communis). – Lat. juniperus.
IENÚPĂR, ienuperi, s. m. Arbust rășinos, cu frunzele totdeauna verzi, care crește în regiunea muntoasă și deluroasă (Juniperus communis). Printre brazi, printre molifzi, printre afini și ienuperi, sui mlaca Cernatului pînă în vîrful muntelui. ODOBESCU, S. III 179.
ienúpăr (arbust) s. m., pl. ienúperi
ienúpăr s. m. (sil. ie-), pl. ienúperi
IENÚPĂR s. (BOT.; Juniperus communis) v. jneapăn.
IENÚPĂR ~eri m. Arbust ramificat, cu frunze aciculare, persistente, și cu fructe de formă sferică, negre-albăstrui, folosite în industria farmaceutică. /<lat. juniperus
archit m. arborele numit ienupăr [Gr. mod. ARKEVTHOS, de unde și forma paralelă archiș].
ienupăr m. arbust totdeauna verde din familia coniferelor, crește prin pădurile stâncoase și pășunile pietroase dela munte: din fructele-i globuloase negri-vineți (numite de popor ienupere, când sunt coapte) se prepară o băutură alcoolică, o esență volatilă și un extras rășinos (Juniperus). [Indirect din lat. JUNIPERUS]. V. jneapăn.
*ĭenúpăr m., pl. ĭenuperĭ (lat. junĭpĕrus, jenĭpĕrus, de unde și it. ginepro, fr. geneivre, sp. enebro). V. jneapăr. Un copăcel conifer tot-de-a-una verde care crește pin pădurile stîncoase (juniperus commúnis). Fructele luĭ îs niște bace aromatice, stomahice și diuretice. – Se zice și inípere și inipír (Mold.) și științific și juníper. V. conifer și smirdar.
IENUPĂR s. (BOT.; Juniperus communis) jneapăn, (reg.) archiș, cetină, (prin Transilv.) brădișor, (Mold.) tămîier, (Ban. și Transilv.) turtel, (înv.) archieft.
IENÚPĂR s.m. Arbust (Juniperus communis) ale cărui fructe uscate (boabe mari, negre, zbârcite) se utilizează în bucătărie drept condiment, în special în marinade, pentru vânat sau varză, și ca ingredient la fabricarea ginului.
IENÚPĂR (lat. juniperus) s. m. Arbore din familia cupresaceelor, mult ramificat, cu frunze aciculare verticilate, persistente, și conuri (pseudobace) sferice, negre-albăstrui, care conțin 0,2-2% ulei, folosit în industria farmaceutică (Juniperus communis); crește spontan în regiunile de deal și de munte. ◊ I. pitic (Juniperus sibirica sau Juniperus nona) = arbust mic, târâtor, înalt până la 0,5 m, ce crește în părțile mai înalte ale arealului i. comun. ◊ I. de Virginia (Juniperus virginiana) = arbore exotic, originar din America de Nord, introdus în România ca arbore ornamental. Lemnul valoros, cu miros aromat persistent, este folosit la fabricarea creioanelor, a port-țigaretelor, jaluzelelor etc. ◊ Ulei de i. = ulei eteric obținut din distilarea ienuperilor, folosit la fabricarea esențelor aromate și a ginului.
JUNIPERUS L., IENUPĂR, fam. Cupressaceae. Gen originar din emisfera nordică, cca 55 specii, arbori sau arbuști monoici sau dioici, persistenți, erecți sau tîrîtori, rășinoși, cu frunze solzoase sau aciculare, cîte 3 în verticil. Ramurile tinere rotunde sau în 4 muchii. Scoarță roșcată, rășinoasă, fibroasă. Flori unisexuate, mici, axilare sau terminale. Conurile pseudobace, cele femele mici, albastre, poartă una sau mai multe semințe nearipate.

ienupăr dex

Intrare: ienupăr
ienupăr substantiv masculin
  • silabisire: ie-