Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ienicer

IANICÉR s. m. v. ienicer.
IENIC├ëR, ieniceri, s. m. Soldat din corpul de elit─â al vechii infanterii turce╚Öti, recrutat la ├«nceput dintre prizonierii de r─âzboi, iar mai t├órziu dintre copiii turci╚Ťi ai popula╚Ťiilor cre╚Ötine. [Var.: (├«nv.) ianic├ęr s. m.] ÔÇô Din tc. yeni├žeri.
IANICÉR s. m. v. ienicer.
IENIC├ëR, ieniceri, s. m. Soldat din corpul de elit─â al vechii infanterii turce╚Öti, recrutat la ├«nceput dintre prizonierii de r─âzboi, iar mai t├órziu dintre copiii turci╚Ťi ai popula╚Ťiilor cre╚Ötine. [Var.: (├«nv.) ianic├ęr, -i s. m.] ÔÇô Din tc. yeni├žeri.
IANICÉR s. m. v. ienicer.
IENIC├ëR, ieniceri, s. m. Soldat din vechea infanterie turceasc─â, recrutat de obicei dintre copiii turci╚Ťi ai popula╚Ťiilor cre╚Ötine ale imperiului otoman. Steagurile turcilor se ├«nchinar─â spre Prut ╚Öi pornir─â ienicerii cu armele fulger├«nd ├«n soare. SADOVEANU, O. VII 12. Se-ncrunt─â pa╚Öa: ÔÇô E╚Öti nebun? Voie╚Öti pe ieniceri s─â-i pun S─â te dea c├«nilor? CO╚śBUC, P. I 113. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, ╚Öi spahii Vin de-ntunec─â p─âm├«ntul la Rovine ├«n c├«mpii. EMINESCU, O. I 146. ÔÇô Variant─â: ianic├ęr (CO╚śBUC, P. I 113, NEGRUZZI, S. I 206) s. m.
ienic├ęr s. m., pl. ienic├ęri
ienic├ęr s. m. (sil. ie-), pl. ienic├ęri
ienic├ęr (ienic├ęri), s. m. ÔÇô Soldat din corpul de elit─â al vechii infanterii turce╚Öti. ÔÇô Var. ianicer. Mr. ╬│iani╚Ťar, megl. ianiciar. Tc. yani ├žeri ÔÇ×o╚Ötire nou─âÔÇŁ (╚śeineanu, II, 224; Lokotsch 954). ÔÇô Der. ieniceresc, adj. (de ieniceri); ienicere╚Öte, adv. (ca ienicerii; ├«n chip crud, nemilos); ienicerime, s. f. (ceat─â de ieniceri).
IENIC├ëR ~i m. ist. Osta╚Ö care f─âcea parte din corpul de elit─â al infanteriei turce╚Öti. /<turc. yeni├žeri
ienic├ęr (ianic├ęr), ienic├ęri (ianic├ęri), s.m. (├«nv.) 1. soldat turc pedestru din garda Sultanului (recrutat la ├«nceput din prizonierii de r─âzboi, dintre copiii turci╚Ťi ai popula╚Ťiilor cre╚Ötine). 2. (fig.) t├ólhar, bandit.
ianicer m. V. ienicer: ciohodari și ianiceri împărătești OD.
ienicer m. 1. pl. numele vechii pedestrimi turce╚Öti, ├«nfiin╚Ťat─â de Sultanul Murat I la 1362 din tineri cre╚Ötini turci╚Ťi; ienicerii ocupau primul rang ├«n armata turceasc─â ╚Öi fur─â mai multe secole spaima Europei p├ón─â ce, devenind un adev─ârat flagel pentru ├«n╚Öi╚Öi Sultanii, fur─â cu totul desfiin╚Ťa╚Ťi ├«n 1826: ieniceri, copii de suflet ai lui Alah EM.; 2. fig. t├ólhar: vrea s─â zic─â e╚Öti comunist, ienicer AL. [Turc. YENI─îERI, mili╚Ťie nou─â].
─şanic├ęr, V. ─şenicer.
─şenic├ęr ╚Öi inic├ęr ╚Öi (Munt.) ─şanic├ęr m. (turc. ─şeni-─Źeri, oaste no┼ş─â; rus. ─şany─Ź├ír, germ. janitschar). Soldat din infanteria ├«nfiin╚Ťat─â de Murat I la 1330 ╚Öi compus─â din tiner─ş cre╚Ötin─ş turci╚Ť─ş. ─Ča a format garda sultanulu─ş Turcii─ş p├«n─â la 1826, c├«nd, din cauza arogan╚Ťe─ş e─ş, a fost m─âcel─ârit─â ╚Öi suprimat─â din ordinu lu─ş Mahmud II. ÔÇô Fals eni-. V. mameluc ╚Öi pretorian.
ieniceri, muzic─â de ~, muzic─â militar─â a trupelor turce╚Öti de ieniceri. Executat─â de meterhanea*, i. avea un caracter zgomotos ╚Öi foarte ritmat. Odat─â cu extinderea puterii otomane, acest gen de muzic─â a fost cunoscut ╚Öi ├«n Europa occid. Intona╚Ťiile sale (uneori ╚Öi instr. tc.) p─âtrund ├«n muzica cult─â a sec. 18, la Gluck ├«n operele La rencontre impr├ęvue ╚Öi Ifigenia ├«n Taurida ╚Öi la Mozart ├«n R─âpirea din serai ╚Öi ├«n Sonata pentru pian ├«n la major (KV 331) ├«n scopul red─ârii atmosferei orient., ÔÇô iar la Haydn ├«n Simf. a IX-a, ├«n scopul exprim─ârii caracterului r─âzboinic, mar╚Ťial. Interesul pentru ÔÇ×culoarea turc─âÔÇŁ persist─â ╚Öi ├«n sec. 19; pianofortele era prev─âzut cu un registru (II, 1, 2) ÔÇ×ienicerescÔÇŁ (de clopo╚Ťei*, mici talgere ╚Öi baghete (2) ce loveau cutia de rezonan╚Ť─â*), iar fla╚Önetele erau ├«nzestrate cu piese de muzic─â ÔÇ×alla turcaÔÇŁ. ├Än ╚Ťara noastr─â, muzica meterhanelelor a fost, cu deosebire ├«n sec. 17-18, muzica oficial─â a ceremoniilor la cur╚Ťile domne╚Öti.
IENIC├ëR (< tc.) s. m. (├Än Imp. Otoman, din sec. 14 p├ón─â ├«n 1826) Soldat din corpul de elit─â al infanteriei otomane (├«nfiin╚Ťat de sultanul Orhan); de obicei, i. au fost recurta╚Ťi din copiii unor popoare cre╚Ötine supuse, fiind obliga╚Ťi s─â ├«mbr─â╚Ťi╚Öeze islamismul.
ienicer, ieniceri s. m. ( intl.) poli╚Ťist.

Ienicer dex online | sinonim

Ienicer definitie

Intrare: ienicer
ianicer
ienicer substantiv masculin
  • silabisire: ie-