ieftinătate definitie

10 definiții pentru ieftinătate

eftinătáte sf vz ieftinătate
IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate.
IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate.
IEFTINĂTÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi ieftin: situație caracterizată prin prețuri ieftine.
ieftinătáte s. f., g.-d. art. ieftinătắții
ieftinătáte s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieftinătății
ieftinătáte s.f.(înv.) 1. belșug. 2. îndurare, milă, miluire, milosârdie, ieftenșug, ieftinie.
ieftinătate f. starea lucrului ieftin.
ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin. Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ eft-. La Cor. eftenșug.
IEFTINĂTATE. Subst. Ieftinătate (rar); ieftinire, reducere de prețuri, scădere de prețuri; preț scăzut, preț redus, preț convenabil, preț mic, preț derizoriu. Adj. Ieftin, ieftior (dim., pop.), ieftinit, ieftin ca braga, ieftin de tot, de două parale, necostisitor, cu preț redus, cu preț scăzut, convenabil, avantajos, avantajant (rar); economic, economicos. Vb. A fi ieftin, a fi ieftin ca braga, a costa ieftin (puțin), a nu face mulți bani (multe parale). A ieftini, a reduce (a scădea) prețul, a (mai) lăsa din preț; a vinde ieftin (convenabil), a da pe nimic, a da pe nimica toată, a da pe of. A se ieftini. Adv. Ieftin; pe nimic, de pomană, pe gratis, de (pe) pleașcă. V. comerț, lipsă de importanță, plată, preț.

ieftinătate dex

Intrare: ieftinătate
ieftinătate
eftinătate