HIDROPIZÍE, hidropizii, s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

IDROPIZÍE s. f. v. hidropizie.

HIDROPIZÍE s. f. Boală cauzată de acumularea patologică de apă în cavitățile naturale ale corpului sau în țesuturi; dropică. [Var.: idropizíe s. f.] – Din fr. hydropisie, lat. hydropisis.

IDROPIZÍE s. f. V. hidropizie.

HIDROPIZÍE s. f. Boală cauzată de acumularea serului într-o cavitate naturală a corpului (abdomen, torace etc.) sau între elementele țesutului conjunctiv; (popular) dropică. (Atestat în forma idropizie) La deschiderea trupului se cunoscu că boala sa fusese o idropizie de pept. NEGRUZZI, S. II 156. – Variantă: idropizíe s. f.

IDROPIZÍE s. f. v. hidropizie.

!hidropizíe (hi-dro-) s. f., art. hidropizía, g.-d. art. hidropizíei; pl. hidropizíi, art. hidropizíile

hidropizíe s. f. (sil. -dro-), art. hidropizía, g.-d. hidropizíi, art. hidropizíei

HIDROPIZÍE s. (MED.) ciroză hidrică, (pop.) apă, boală-de-apă, dropică.

HIDROPIZÍE s.f. Acumulare de lichid seros într-o cavitate a corpului. [Var. idropizie s.f. / < fr. hydropisie, cf. gr. hydropis].

IDROPIZÍE s.f. v. hidropizie.

HIDROPIZÍE s. f. acumulare de lichid în țesuturile și cavitățile seroase ale organismului. (< fr. hydropisie)

HIDROPIZÍE f. Stare patologică constând în acumularea de lichid seros în țesuturi. [G.-D. hidropiziei] /<fr. hydropisie, lat. hydropisia

hidropizie f. Med. grămădire de apă într’o parte a corpului, mai ales în abdomen.

*idropizíe f. (fr. hydropisie, d. lat. hydrópisis, var. din hydrops, vgr. ῾ýdrops; ngr. ydropikía). Med. O boală caracterizată pin grămădire de apă (lichid seros) în corp, maĭ ales la pîntece. – Vechĭ și pop. drópică (ngr. ydrópikas).

HIDROPIZIE s. (MED.) ciroză hidrică, (pop.) apă, boală-de-apă, dropică.