ÍDOLIȚĂ, idolițe, s. f. (Rar) Divinitate păgână feminină; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate. – Idol + suf. -iță.

ÍDOLIȚĂ, idolițe, s. f. (Rar) Divinitate păgână feminină; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate. – Idol + suf. -iță.

IDOLÍȚĂ, idolițe, s. f. (Rar) Zeiță; (concretizat) statuie de divinitate păgînă feminină. Cînd a ridicat ochii, Ferid a văzut pe idoliță zîmbindu-i. SADOVEANU, D. P. 25.

ídoliță (rar) s. f., g.-d. art. ídoliței; pl. ídolițe

ídoliță s. f., g.-d. art. ídoliței; pl. ídolițe

ídoliță f., pl. e (d. idol). Munt. Pop. Femeĭe foarte rea.