Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru idolatru

IDOL├üTRU, -─é, idolatri, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care se ├«nchin─â la idoli. ÔÖŽ Fig. (Persoan─â) care iube╚Öte pe cineva sau ceva cu pasiune, ├«n mod exagerat, peste m─âsur─â. ÔÇô Din fr. idol├ótre.
IDOL├üTRU, -─é, idolatri, -e, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care se ├«nchin─â la idoli. ÔÖŽ Fig. (persoan─â) care iube╚Öte pe cineva sau ceva cu pasiune, ├«n mod exagerat, peste m─âsur─â. ÔÇô Din fr. idol├ótre.
IDOL├üTRU, -─é, idolatri, -e, adj. (Despre persoane ╚Öi colectivit─â╚Ťi) Care se ├«nchin─â la idoli. ├Än Africa mai s├«nt b─â╚Ötina╚Öi idolatri. ÔŚŐ (Substantivat) Vr─âjitorii to╚Ťi se-nchin─â La o stea ce d─â lumin─â, Numai tu nu, idolatre, Tic─âlosule-mp─ârate. TEODORESCU, P. P. 105.
idolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. idolátri; adj. f., s. f. idolátră, pl. idolátre
idolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. idolátri; f. sg. idolátră, pl. idolátre
IDOLÁTRU adj., s. păgân.
IDOL├üTRU, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Cel) care se ├«nchin─â idolilor. ÔÖŽ (Fig.) (Cel) care iube╚Öte (pe cineva sau ceva) cu pasiune. [< fr. idol├ótre, lat. idolatris].
IDOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care se închină idolilor. 2. (fig.) (cel) care iubește cu pasiune. (< fr. idolâtre, lat. idolatris)
IDOL├üTRU ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival 1) Care crede ├«n idoli; care se ├«nchin─â la idoli. 2) fig. Care idolatrizeaz─â; care v─âde╚Öte o pasiune exagerat─â fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. [Sil. -la-tru] /<fr. idol├ótre
idolatru m. cel ce se închină la idoli.
*idolátru1, -ă adj. și s. (îld. idololatru; lat. idololatra, d. vgr. eidololátres, d. eidolon, idol, și latreúo, ador. V. zoolatru). Care se închină idolilor.[1]
IDOLATRU adj., s. (BIS.) păgîn, politeist, (înv.) idoloslugaș, idoloslujebnic.

Idolatru dex online | sinonim

Idolatru definitie

Intrare: idolatru (adj.)
idolatru adjectiv
  • silabisire: -tru
Intrare: idolatru (s.m.)
idolatru substantiv masculin
  • silabisire: -tru