IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat. – Idolatru + suf. -iza (după fr. idolâtrer).

IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat. – Idolatru + suf. -iza (după fr. idolâtrer).

IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora. Trebuința veche de a idolatriza ceva... încă n-a dispărut in fieștecare din noi. ANGHEL-IOSIF, C. L. 44.

idolatrizá (a ~) (-la-tri-) vb., ind. prez. 3 idolatrizeáză

idolatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. idolatrizéz, 3 sg. și pl. idolatrizeáză

IDOLATRIZÁ vb. v. adora.

IDOLATRIZÁ vb. I. tr. A slăvi, a adora (pe cineva sau ceva) ca pe un idol. [Cf. fr. idolâtrer].

IDOLATRIZÁ vb. tr. a slăvi, a adora, a venera, a diviniza. (după fr. idolâtrer)

A IDOLATRIZÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau cu admirație exagerată; a iubi ca pe un idol; a diviniza; a deifica; a zeifica; a venera; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul idolilor; a diviniza; a deifica; a zeifica; a apoteoza. /idolatru + suf. ~iza

*idolatrizéz v. tr. (d. idolatrie, fr. idolâtrer. Cp. cu concretizez). Ador, ĭubesc cu pasiune: o mamă care-șĭ idolatrizează copiiĭ.

IDOLATRIZA vb. a adora, a diviniza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Își ~ soția.)