idolatrie definitie

12 definiții pentru idolatrie

IDOLATRÍE s. f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adorație; iubire exagerată. – Din fr. idolâtrie.
IDOLATRÍE s. f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adorație; iubire exagerată. – Din fr. idolâtrie.
IDOLATRÍE s. f. 1. Adorarea idolilor, închinare la idoli. Idolatria se practica mai ales în orînduirea comunei primitive. 2. Fig. Iubire exagerată; adorație, idolatrizare. Idolatrie Să nu-ți aduci tu ție! VĂCĂRESCU, la ODOBESCU, S. III 122.
idolatríe (-la-tri-) s. f., art. idolatría, g.-d. idolatríi, art. idolatríei
idolatríe s. f. (sil. -tri-), art. idolatría, g.-d. idolatríi, art. idolatríei
IDOLATRÍE s. v. adorație.
IDOLATRÍE s.f. 1. Adorare a idolilor, închinare la idoli. 2. (Fig.) Adorație, iubire exagerată. [Gen. -iei. / < fr. idolâtrie, lat. idolatria, cf. gr. eidolon – idol, latreia – închinare].
IDOLATRÍE s. f. 1. adorare a idolilor. 2. (fig.) adorație, iubire exagerată. (< fr. idolâtrie)
IDOLATRÍE f. 1) Credință în idoli; închinare la idoli. 2) fig. Dragoste sau admirație exagerată (față de cineva sau de ceva); adorație. [G.-D. idolatriei; Sil. -la-tri-] /<fr. idolâtrie
idolatrie f. 1. adorare de idoli, cultul zeilor falși; 2. fig. iubire excesivă.
*idolatríe f. (îld. idololatrie; lat. idololatria, d. vgr. eidololatreia). Închinare la idolĭ. Fig. Ĭubire pasionată. V. politeizm.
IDOLATRIE s. adorație, venerație. (Simte pentru ea o adevărată ~.)

idolatrie dex

Intrare: idolatrie
idolatrie