Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru idiotizare

IDIOTIZ├ü, idiotizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) imbeciliza, a (se) t├ómpi, a (se) ├«ndobitoci. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. idiotiser.
IDIOTIZ├üRE, idiotiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) idiotiza ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -di-o-] ÔÇô V. idiotiza.
IDIOTIZ├ü, idiotizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) imbeciliza, a (se) t├ómpi, a (se) ├«ndobitoci. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. idiotiser.
IDIOTIZ├üRE, idiotiz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) idiotiza ╚Öi rezultatul ei. [Pr.: -di-o-] ÔÇô V. idiotiza.
idiotizá (a ~) (-di-o-) vb., ind. prez. 3 idiotizeáză
idiotizáre (-di-o-) s. f., g.-d. art. idiotizắrii; pl. idiotizắri
idiotiz├í vb. (sil. -di-o-), ind. prez. 1 sg. idiotiz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. idiotize├íz─â
idiotizáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. idiotizării; pl. idiotizări
IDIOTIZ├ü vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idio╚Ťi, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) t├ómpi.
IDIOTIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndobitoci, a (se) tâmpi. [< fr. idiotiser].
IDIOTIZÁRE s.f. Faptul de a (se) idiotiza. [< idiotiza].
IDIOTIZÁ vb. tr., refl. a (se) îndobitoci. (< fr. idiotiser)
A IDIOTIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se idiotizeze; a imbeciliza; a cretiniza; a ├«ndobitoci. /<fr. idiotiser
A SE IDIOTIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A deveni idiot; a pierde capacit─â╚Ťile mintale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se ├«ndobitoci. /<fr. idiotiser
IDIOTIZA vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idio╚Ťi, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) t├«mpi.

Idiotizare dex online | sinonim

Idiotizare definitie

Intrare: idiotiza
idiotiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-o-
Intrare: idiotizare
idiotizare substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-