idiotizare definitie

2 intrări

15 definiții pentru idiotizare

IDIOTIZÁ, idiotizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) imbeciliza, a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotiser.
IDIOTIZÁRE, idiotizări, s. f. Acțiunea de a (se) idiotiza și rezultatul ei. [Pr.: -di-o-] – V. idiotiza.
IDIOTIZÁ, idiotizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) imbeciliza, a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotiser.
IDIOTIZÁRE, idiotizări, s. f. Acțiunea de a (se) idiotiza și rezultatul ei. [Pr.: -di-o-] – V. idiotiza.
idiotizá (a ~) (-di-o-) vb., ind. prez. 3 idiotizeáză
idiotizáre (-di-o-) s. f., g.-d. art. idiotizắrii; pl. idiotizắri
idiotizá vb. (sil. -di-o-), ind. prez. 1 sg. idiotizéz, 3 sg. și pl. idiotizeáză
idiotizáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. idiotizării; pl. idiotizări
IDIOTIZÁ vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idioți, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) tâmpi.
IDIOTIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndobitoci, a (se) tâmpi. [< fr. idiotiser].
IDIOTIZÁRE s.f. Faptul de a (se) idiotiza. [< idiotiza].
IDIOTIZÁ vb. tr., refl. a (se) îndobitoci. (< fr. idiotiser)
A IDIOTIZÁ ~éz tranz. A face să se idiotizeze; a imbeciliza; a cretiniza; a îndobitoci. /<fr. idiotiser
A SE IDIOTIZÁ mă ~éz intranz. A deveni idiot; a pierde capacitățile mintale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se îndobitoci. /<fr. idiotiser
IDIOTIZA vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idioți, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) tîmpi.

idiotizare dex

Intrare: idiotiza
idiotiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-o-
Intrare: idiotizare
idiotizare substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-