idiotism definitie

11 definiții pentru idiotism

IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Expresie sau construcție caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotisme.
IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Expresie sau construcție caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotisme.
IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Construcție (expresie, proverb etc.) caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă decît prin perifrază. Întrebuințează idiotisme ori neexistente în Muntenia, ori, adesea, necunoscute de bucureșteni. HOGAȘ, DR. II 200. - Pronunțat: -di-o-.
idiotísm (expresie) (-di-o-) s. n., pl. idiotísme
idiotísm s. n. (sil. -di-o-), pl. idiotísme
IDIOTÍSM s.n. Construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. [Cf. lat. idiotismus, gr. idiotismos, fr. idiotisme].
IDIOTÍSM s. n. construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. (< fr. idiotisme)
IDIOTÍSM ~e n. Construcție, specifică unui idiom, al cărei sens nu reiese din sensurile elementelor componente și care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt; expresie idiomatică. [Sil. -di-o-] /<fr. idiotisme
idiotism n. construcțiune, locuțiune particulară unei limbi.
*idiotízm n., pl. e (vgr. idiotismós). Rar. Idioție, stupiditate. Gram. Particularitate în expresiune a uneĭ limbĭ: a bate șaŭa ca să priceapă ĭapa e un idiotizm românesc în loc de a face aluziune.
IDIOTÍSM s. n. (cf. fr. idiotisme, lat. idiotismus, gr. idiotismos < idios „propriu”, „specific”): construcție sau expresie proprie unui idiom, care nu se poate traduce într-un alt idiom cuvânt cu cuvânt, decât printr-o perifrază aproximativă, ca de exemplu a-și lua lumea în cap, a da bir cu fugiții, a o pune de mămăligă etc. (v. și expresie frazeologică).

idiotism dex

Intrare: idiotism
idiotism substantiv neutru
  • silabisire: -di-o-