IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiostyle.

IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiostyle.

*idiostíl (-di-os-/-o-stil) s. n., pl. idiostíluri

idiostíl s. n., pl. idiostíluri

IDIOSTÍL s.n. Totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi date, formând un ansamblu structurat. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiostyle].

IDIOSTÍL s. n. totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi; stil individual. (< fr. idiostyle)

IDIOSTÍL s. n. (cf. fr. idiostyle): totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi date, formând un ansamblu structurat.