IDIOSINCRASÍE, idiosincrasii, s. f. Reacție proprie unor indivizi, caracterizată prin sensibilitate sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc. și care se manifestă, de obicei, prin urticarie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiosyncrasie.

IDIOSINCRASÍE s. f. Aversiune puternică față de unele mîncări, parfumuri etc.; dispoziție a unor persoane de a reacționa altfel decît indivizii normali la folosirea unor alimente sau medicamente. – Pronunțat: -di-o-.

idiosincrasíe s. f. (sil. -di-o-, -cra-), art. idiosincrasía, g.-d. art. idiosincrasíei; pl. idiosincrasíi, art. idiosincrasíile

IDIOSINCRASÍE s.f. Predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. ♦ (p. ext.) Aversiune față de ceva. [Gen. -iei. / < fr. idiosyncrasie, cf. gr. idios – propriu, syn – cu, krasis – temperament].

IDIOSINCRASÍE s. f. 1. predispoziție a cuiva de a reacționa într-un anumit fel la unele alimente, medicamente. 2. aversiune față de ceva. (< fr. idiosyncrasie)

IDIOSINCRASÍE ~i f. Reacție a organismului unor persoane, provocată de sensibilitatea sporită a acestuia față de unele substanțe sau senzații și manifestată prin urticarie. [G.-D. idiosincrasiei; Sil. -di-o-sin-cra-] /<fr. idiosyncrasie

idiosincrasie f. temperament particular unui individ.

*idiosincrasíe f. (vgr. idiosygkrasía, d. idios, propriŭ, sýn, împreună, și krâsis, amestec, temperament. V. crasă). Med. Aplicațiune saŭ aversiune față de oare-care alimente din pricina temperamentuluĭ fiecăruĭa (de ex., unu nu poate mînca racĭ, că se îmbolnăvește).