Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru idioplasm─â

IDIOPL├üSM─é, idioplasme, s. f. Substan╚Ť─â celular─â ipotetic─â, cu rol deosebit ├«n procesele ereditare. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. idioplasme.
IDIOPL├üSM─é, idioplasme, s. f. Substan╚Ť─â celular─â ipotetic─â, cu rol deosebit ├«n procesele ereditare. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. idioplasme.
idioplásmă (-di-o-plas-) s. f., g.-d. art. idioplásmei
idioplásmă s. f. (sil. -di-o-plas-), g.-d. art. idioplásmei; pl. idioplásme
IDIOPL├üSM─é s.f. (Biol.) Substan╚Ť─â celular─â ipotetic─â, av├ónd un rol deosebit ├«n procesele eredit─â╚Ťii. [Pron. -di-o-. / < fr. idioplasme].
IDIOPLÁSMĂ s. f. parte activă a citoplasmei, cu rol în transmiterea caracterelor ereditare. (< fr. idioplasme)
IDIO- ÔÇ×propriu, specific, individualÔÇŁ. ÔŚŐ gr. idios ÔÇ×particular, propriu, specificÔÇŁ > fr. idio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. idio-. Ôľí ~androspor (v. andro-, v. spor), adj., (despre plante inferioare) la care organele sexuale se formeaz─â pe ramuri separate; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â raportul biologic care exist─â ├«ntre un organism individual ╚Öi restul popula╚Ťiei; ~blaste (v. -blast), s. n. pl., celule cu forme, con╚Ťinut ╚Öi func╚Ťii deosebite de ale celulelor ├«nvecinate; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre cristale) dezvoltat ├«n forma cristalografic─â proprie; ~cinetic (v. -cinetic), adj., (despre substan╚Ťe chimice) capabil s─â produc─â modific─âri ├«n structura cromozomic─â a organismelor; ~corologie (v. coro-1, v. -logie1), s. f., studiul arealelor taxonilor considera╚Ťi ca entit─â╚Ťi separate; ~cromatic (v. -cromatic), adj., (despre minerale) cu culoare proprie; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom sexuat; ~desmozomi (v. desmo-, v. -zom), s. m. pl., desmozomi care unesc celule de acela╚Öi tip; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ecologia organismelor individuale; ~gamie (v. -gamie), s. f., nume colectiv pentru autogamie ╚Öi geitonogamie; ~glosie (v. -glosie), s. f., vorbire ininteligibil─â cauzat─â de omisiunea unor sunete, inversiuni sau substituiri; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., reprezentare grafic─â a morfologiei individuale a cromozomilor; ~lalie (v. -lalie), s. f., form─â de dislalie, manifestat─â printr-un limbaj inventat, confuz ╚Öi neinteligibil; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezint─â forme cristalografice specifice; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., termen colectiv pentru modific─ârile morfologice ╚Öi func╚Ťionale speciale ale plantelor; ~patie (v. -patie), s. f., boal─â independent─â de alte afec╚Ťiuni ale organismului, av├«nd propriile ei cauze; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., unitate activ─â ╚Öi formativ─â a citoplasmei, considerat─â ca av├«nd func╚Ťii genetice; ~terie (v. -terie), s. f., monstruozitate vegetal─â esen╚Ťial deosebit─â de tipul ╚Öi de speciile ├«nrudite; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblul factorilor ereditari localiza╚Ťi ├«n nucleu, citoplasm─â sau ├«n plastide; sin. structura genetic─â a unui individ; ~top (v. -top), s. n., biocor al unui individ vegetal sau animal; ~trofic (v. -trofic), adj., care ├«╚Öi poate asigura propria nutri╚Ťie; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., aparat central al unui spermatocit, cuprinz├«nd aparatul Golgi ╚Öi mitocodriile; sin. centrotec─â.

Idioplasm─â dex online | sinonim

Idioplasm─â definitie

Intrare: idioplasm─â
idioplasm─â substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-plas-