Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru idiopatie

IDIOPAT├ŹE, idiopatii, s. f. Boal─â independent─â de alte boli ale organismului. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. idiopathie.
IDIOPAT├ŹE, idiopatii, s. f. Boal─â independent─â de alte boli ale organismului. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. idiopathie.
idiopat├şe (-di-o-) s. f., art. idiopat├şa, g.-d. art. idiopat├şei; pl. idiopat├şi, art. idiopat├şile
idiopat├şe s. f. (sil. -di-o-), art. idiopat├şa, g.-d. art. idiopat├şei; pl. idiopat├şi, art. idiopat├şile
IDIOPAT├ŹE s.f. Boal─â independent─â de alte boli pe care le mai are organismul, care ├«╚Öi are propriile ei cauze. [Gen. -iei. / < fr. idiopathie, cf. gr. idios ÔÇô propriu, pathos ÔÇô suferin╚Ť─â].
IDIOPAT├ŹE s. f. boal─â independent─â de alte afec╚Ťiuni ale organismului, av├ónd propriile ei cauze. (< fr. idiopathie)
IDIOPAT├ŹE f. Boal─â care se manifest─â independent de alte boli ale organismului. /<fr. idiopathie
*idiopat├şe f. (vgr. idiop├ítheia, d. idios, propri┼ş, ╚Öi p├íthos, suferin╚Ť─â). Med. Boal─â care are existen╚Ťa e─ş proprie ╚Öi nu e urmarea alte─ş afec╚Ťiun─ş.
IDIO- ÔÇ×propriu, specific, individualÔÇŁ. ÔŚŐ gr. idios ÔÇ×particular, propriu, specificÔÇŁ > fr. idio-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. idio-. Ôľí ~androspor (v. andro-, v. spor), adj., (despre plante inferioare) la care organele sexuale se formeaz─â pe ramuri separate; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â raportul biologic care exist─â ├«ntre un organism individual ╚Öi restul popula╚Ťiei; ~blaste (v. -blast), s. n. pl., celule cu forme, con╚Ťinut ╚Öi func╚Ťii deosebite de ale celulelor ├«nvecinate; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre cristale) dezvoltat ├«n forma cristalografic─â proprie; ~cinetic (v. -cinetic), adj., (despre substan╚Ťe chimice) capabil s─â produc─â modific─âri ├«n structura cromozomic─â a organismelor; ~corologie (v. coro-1, v. -logie1), s. f., studiul arealelor taxonilor considera╚Ťi ca entit─â╚Ťi separate; ~cromatic (v. -cromatic), adj., (despre minerale) cu culoare proprie; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom sexuat; ~desmozomi (v. desmo-, v. -zom), s. m. pl., desmozomi care unesc celule de acela╚Öi tip; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ecologia organismelor individuale; ~gamie (v. -gamie), s. f., nume colectiv pentru autogamie ╚Öi geitonogamie; ~glosie (v. -glosie), s. f., vorbire ininteligibil─â cauzat─â de omisiunea unor sunete, inversiuni sau substituiri; ~gram─â (v. -gram─â), s. f., reprezentare grafic─â a morfologiei individuale a cromozomilor; ~lalie (v. -lalie), s. f., form─â de dislalie, manifestat─â printr-un limbaj inventat, confuz ╚Öi neinteligibil; ~morf (v. -morf), adj., (despre minerale) care prezint─â forme cristalografice specifice; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., termen colectiv pentru modific─ârile morfologice ╚Öi func╚Ťionale speciale ale plantelor; ~patie (v. -patie), s. f., boal─â independent─â de alte afec╚Ťiuni ale organismului, av├«nd propriile ei cauze; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., unitate activ─â ╚Öi formativ─â a citoplasmei, considerat─â ca av├«nd func╚Ťii genetice; ~terie (v. -terie), s. f., monstruozitate vegetal─â esen╚Ťial deosebit─â de tipul ╚Öi de speciile ├«nrudite; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblul factorilor ereditari localiza╚Ťi ├«n nucleu, citoplasm─â sau ├«n plastide; sin. structura genetic─â a unui individ; ~top (v. -top), s. n., biocor al unui individ vegetal sau animal; ~trofic (v. -trofic), adj., care ├«╚Öi poate asigura propria nutri╚Ťie; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., aparat central al unui spermatocit, cuprinz├«nd aparatul Golgi ╚Öi mitocodriile; sin. centrotec─â.

Idiopatie dex online | sinonim

Idiopatie definitie

Intrare: idiopatie
idiopatie substantiv feminin
  • silabisire: -di-o-