IDIOMORFÍSM s. n. Proprietate a unui mineral de a apărea, datorită structurii lui interne și compoziției chimice, delimitat de forme cristalografice plane. [Pr.: -di-o-] – Idiomorf + suf. -ism.

IDIOMORFÍSM s. n. Proprietate a unui mineral de a apărea, datorită structurii lui interne și compoziției chimice, delimitat de forme cristalografice plane. [Pr.: -di-o-] – Idiomorf + suf. -ism.

idiomorfísm (-di-o-) s. n.

idiomorfísm s. n. (sil. -di-o-)

IDIOMORFÍSM s.n. Proprietate a unui mineral de a fi idiomorf. [< fr. idiomorphisme].

IDIOMORFÍSM s. n. însușirea de a fi idiomorf. (< fr. idiomorphisme)

IDIOMORFÍSM (< idiomorf) s. n. Proprietate a unui mineral de a cristaliza în forma sa proprie, ideală, și de a prezenta aspect de cristale definite prin fețe cristalografice, încadrate într-un anumit sistem cristalografic (de ex. pirită, cuarț). I. este condiționat de structura internă, de compoziția chimică a mineralului și de locul în care se produce cristalizarea.