Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru idiom

IDI├ôM, idiomuri, s. n. Termen general care denume╚Öte o unitate lingvistic─â (limb─â, dialect sau grai). [Pr.: -di-om] ÔÇô Din fr. idiome.
IDI├ôM, idiomuri, s. n. Termen general care denume╚Öte o unitate lingvistic─â (limb─â, dialect sau grai). [Pr.: -di-om] ÔÇô Din fr. idiome.
IDI├ôM, idiomuri, s. n. Limb─â. Rom├«na posed─â cuvinte absente ├«n idiomele romanice apusene. IORDAN, L. R. 28. Acest idiom e lesne de ├«n╚Ťeles. ALECSANDRI, S. 108. ÔÖŽ Limba unei popula╚Ťii restr├«nse, din cadrul unui grup etnic mai mare, prezent├«nd deosebiri fa╚Ť─â de limba comun─â. V. grai, dialect. ÔÇô Pronun╚Ťat: -di-om.
idi├│m (-di-om) s. n., pl. idi├│muri
idi├│m s. n. (sil. -di-om), pl. idi├│muri
IDIÓM s. v. dialect, grai, limbă.
IDI├ôM s.n. (Lingv.) Mijloc de comunicare lingvistic─â cu o structur─â ╚Öi individualit─â╚Ťi proprii; denumire generic─â pentru limb─â, dialect, grai. [Pron. -di-om, pl. -muri, -me. / cf. fr. idiome, lat., gr. idioma].
IDI├ôM s. n. 1. termen generic pentru limb─â, dialect, subdialect sau grai. 2. (muz.) crea╚Ťie ╚Öi interpretare proprii unei anumite zone folclorice. (< fr. idiome, lat. idioma)
IDIÓM ~uri n. Sistem lingvistic cu structură și cu trăsături proprii, vorbit de un anumit grup etnic. [Sil. -di-om] /<fr. idiome
idiom─â f. limb─â proprie unei provincii sau unei na╚Ťiuni.
*idi├│m─â f., pl. e (vgr. idioma, d. idios, propri┼ş). Limb─â proprie une─ş na╚Ťiun─ş: idioma rom├óneasc─â. Dialect: idioma olteneasc─â. ÔÇô ╚śi idiom, n., pl. e (dup─â fr.).
idiom s. v. DIALECT. GRAI. LIMB─é.
IDIÓM s. n. (cf. fr. idiome, lat., gr. idioma): termen general care denumește o unitate lingvistică (limbă, dialect, subdialect sau grai). Se spune, de exemplu, idiomul românesc, idiomul aromân (macedoromân), idiomul muntenesc și idiomul oltean.

Idiom dex online | sinonim

Idiom definitie

Intrare: idiom
idiom 1 pl. -uri substantiv neutru
  • silabisire: i-di-om
idiom 2 pl. -e substantiv neutru