Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru idiolect

IDIOL├ëCT, idiolecte, s. n. (Lingv.) Ansamblu al particularit─â╚Ťilor verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din engl. idiolect.
IDIOL├ëCT, idiolecte, s. n. (Lingv.) Ansamblu al particularit─â╚Ťilor verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din engl. idiolect.
idiol├ęct (-di-o-) s. n., pl. idiol├ęcte
idiol├ęct s. n. (sil. -di-o-), pl. idiol├ęcte
IDIOL├ëCT s.n. (Lingv.) Structur─â a unui idiom a╚Öa cum apare la un vorbitor. ÔÖŽ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte].
IDIOLÉCT s. n. folosire proprie a unui idiom de către un vorbitor; dialect vorbit de un individ. (< fr. idiolecte)
IDIOL├ëCT s. n. (< fr. idiolecte): totalitatea particularit─â╚Ťilor de grai ale unui vorbitor, ├«ntr-un moment determinat. ├Än raport cu limba standard, i. este un caz particular, un uzaj specific; ├«n raport cu atlasele lingvistice, care prezint─â un sumum de i., el este un etalon al variet─â╚Ťii dialectale respective. ╚śi i. (unui vorbitor) poate constitui obiectul unui studiu monografic. No╚Ťiunea de i. implic─â existen╚Ťa unei variet─â╚Ťi nu numai de la o ╚Ťar─â la alta, de la o regiune la alta, de la o clas─â social─â la alta, ci ╚Öi de la o persoan─â la alta.

Idiolect dex online | sinonim

Idiolect definitie

Intrare: idiolect
idiolect substantiv neutru
  • silabisire: -di-o-