Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru idil

ID├ŹL s. n. v. idil─â.
ID├ŹL─é, idile, s. f. Specie de poezie liric─â ╚Öi erotic─â din sfera poeziei bucolice, ├«n care este prezentat─â, ├«n form─â optimist─â sau idealizat─â, via╚Ťa ╚Öi dragostea ├«n cadrul rustic; bucolic─â. ÔÖŽ Iubire curat─â, naiv─â ╚Öi tinereasc─â ├«ntre persoane de sex opus. [Var.: (├«nv.) id├şl s. n.] ÔÇô Din fr. idylle. Cf. germ. Idyll.
ID├ŹL, idile, s. n. v. idil─â.
ID├ŹL─é, idile, s. f. Specie de poezie liric─â ╚Öi erotic─â din sfera poeziei bucolice, ├«n care este prezentat─â, ├«n form─â optimist─â sau idealizat─â, via╚Ťa ╚Öi dragostea ├«n cadrul rustic; bucolic─â. ÔÖŽ Iubire curat─â, naiv─â ╚Öi tinereasc─â ├«ntre persoane de sex opus. [Var.: id├şl, -e s. n.] ÔÇô Din fr. idylle. Cf. germ. Idyll.
ID├ŹL s. n. v. idil─â.
ID├ŹL─é, idile, s. f. 1. Poezie ├«n care se prezint─â idealizat─â, ├«nfrumuse╚Ťat─â via╚Ťa p─âstorilor, a agricultorilor etc. ├«n mijlocul naturii, ├«n tihn─â ╚Öi senin─âtate; bucolic─â. Balade ╚Öi idile [titlu]. CO╚śBUC. Turme de oi s├«nt mul╚Ťime, ├«ns─â ├«nc─â n-am g─âsit Un p─âstor ca ├«n idile, un cioban de pizmuit. ALEXANDRESCU, M. 261. 2. Iubire curat─â, tandr─â ├«ntre un b─ârbat ╚Öi o femeie, mai ales tineri, ╚Öi privit─â ├«ndeosebi sub aspectul ei trec─âtor, juvenil. Idile ├«nfloreau ╚Öi ispr─âveau prin c─âs─âtorii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 58. O idil─â dulce... se urzea sub ochii lui. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 49. ÔŚŐ Fig. ├Äntre g├«ze f─âr─â fric─â se reÔÇÖncep idilele. TOP├ÄRCEANU, B. 49. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) id├şl (EMINESCU, N. 103) s. n.
id├şl─â s. f., g.-d. art. id├şlei; pl. id├şle
id├şl─â s. f., g.-d. art. id├şlei; pl. id├şle[1]
ID├ŹL─é s. v. bucolic─â.[1]
ID├ŹL s.n. v. idil─â.
ID├ŹL─é s.f. 1. Poezie care prezint─â ├«n chip idealizat via╚Ťa oamenilor de la ╚Ťar─â; bucolic─â. 2. Dragoste curat─â, naiv─â, tinereasc─â. [Var. idil s.n. / < fr. idylle, lat. idyllium, cf. gr. eidyllion ÔÇô mic tablou].
ID├ŹL─é s. f. 1. specie a liricii peisagiste ╚Öi erotice care prezint─â ├«n chip idealizat via╚Ťa oamenilor de la ╚Ťar─â; bucolic─â. 2. dragoste curat─â, naiv─â, tinereasc─â. (< fr. idylle, lat. idyllium, gr. eidyllion, mic tablou)
ID├ŹL─é ~e f. 1) Specie poetic─â de dimensiuni reduse cu subiect pastoral ╚Öi amoros (care a avut o larg─â circula╚Ťie ├«n sec. XVIII-XIX). 2) Poezie din aceast─â specie ├«n care se idealizeaz─â via╚Ťa f─âr─â griji ├«n s├ónul naturii. 3) fig. Mic─â aventur─â amoroas─â ╚Öi naiv─â (a unor tineri de sex opus). /<fr. idylle[1]
idilă f. mică poemă despre un subiect câmpenesc.
*id├şl─â f., pl. e (fr. idylle, d. vgr. eid├Żllion, dim. d. eidos, aspect, figur─â. V. idol). Mic─â poem─â pastoral─â, ├«n general amoroas─â: idilele lu─ş Teocrit. Fig. Amor delicat ╚Öi naiv: ating─âtoarea idil─â a lu─ş Paul ╚Öi a Virginii─ş. V. eclog─â.
IDIL─é s. (LIT.) bucolic─â, eglog─â. (O ~ de Vergiliu.)

Idil dex online | sinonim

Idil definitie

Intrare: idil─â
idil─â substantiv feminin
idil