Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru identitate

IDENTIT├üTE, identit─â╚Ťi, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine ├«nsu╚Öi. ÔŚŐ Principiul identit─â╚Ťii = principiu fundamental al g├óndirii care impune ca formele logice s─â p─âstreze unul ╚Öi acela╚Öi sens ├«n decursul aceleia╚Öi opera╚Ťii. ÔÖŽ Asem─ânare, similitudine perfect─â. 2. Ansamblu de date prin care se identific─â o persoan─â. 3. (Mat.) Rela╚Ťie de egalitate ├«n care intervin elemente variabile, adev─ârat─â pentru orice valori ale acestor elemente. ÔÇô Din fr. identit├ę, lat. identitas, -atis.
IDENTIT├üTE, identit─â╚Ťi, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine ├«nsu╚Öi. ÔŚŐ Principiul identit─â╚Ťii = principiu fundamental al g├óndirii care impune ca formele logice s─â p─âstreze unul ╚Öi acela╚Öi sens ├«n decursul aceleia╚Öi opera╚Ťii. ÔÖŽ Asem─ânare, similitudine perfect─â. 2. Ansamblu de date prin care se identific─â o persoan─â. 3. (Mat.) Rela╚Ťie de egalitate ├«n care intervin elemente variabile, adev─ârat─â pentru orice valori ale acestor elemente. ÔÇô Din fr. identit├ę, lat. identitas, -atis.
IDENTIT├üTE s. f. 1. Faptul de a fi ├«n fiecare moment dat un lucru determinat, identic cu sine ├«nsu╚Öi, ceea ce nu exclude existen╚Ťa contradic╚Ťiilor interne care determin─â starea de continu─â schimbare ╚Öi dezvoltare a lucrului respectiv. ÔÖŽ (├Än vorbirea curent─â) Asem─ânare foarte mare, p├«n─â la confuzie. Identitatea de limb─â ╚Öi de factur─â psihic─â manifestat─â ├«n cultur─â a existat ╚Öi ├«nainte de 1918 sau de 1859 la rom├«ni. IORDAN, L. R. 11. 2. Ansamblu de date prin care se stabile╚Öte c─â o persoan─â este aceea drept care se d─â, ╚Öi nu alta. Ajung├«nd seara acas─â... am strigat din poart─â: M─â rog vou─â s─â nu-mi cere╚Ťi h├«rtii de identitate. CARAGIALE, S. N. 187. ÔŚŐ Buletin de identitate v. buletin (1). 3. (Mat.) Egalitate valabil─â pentru orice valori ale m─ârimilor variabile care intervin ├«n ea.
identit├íte s. f., g.-d. art. identitß║»╚Ťii; pl. identitß║»╚Ťi
identit├íte s. f., g.-d. art. identit─â╚Ťii; pl. identit─â╚Ťi
IDENTITÁTE s. 1. (livr.) consimilitudine. (~ unor elemente.) 2. conformitate, unitate. (~ de opinii.)
Identitate Ôëá diversitate
IDENTIT├üTE s.f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este identic. ÔÖŽ (Curent) Asem─ânare, similitudine perfect─â. 2. Datele prin care se identific─â o persoan─â. 3. (Mat.) Egalitate valabil─â pentru orice valori ale m─ârimilor variabile care intervin ├«n ea. [Cf. fr. identit├ę, lat. identitas].
IDENTIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este identic. ÔŚŐ asem─ânare, similitudine perfect─â. 2. ansamblu de date prin care se identific─â o persoan─â. 3. (mat.) egalitate ├«ntre dou─â expresii algebrice, adev─ârat─â, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun. (< fr. identit├ę, lat. identitas)
IDENTIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter identic; coinciden╚Ť─â sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-╚Öi p─âstra timp ├«ndelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre dou─â expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, p─âstreaz─â aceea╚Öi valoare numeric─â. [G.-D. identit─â╚Ťii] /<lat. identitas, ~atis, fr. identit├ę
identitate f. 1. ceea ce face c─â un lucru e acela╚Ö cu un altul; 2. Filoz. starea unei substan╚Ťe ce r─âm├óne totdeauna aceea╚Ö; 3. Jur. recunoa╚Öterea unei persoane anumite: certificat de identitate.
*identit├íte f. (mlat. id├ęntitas, -├ítis, d. lat. idem, acela╚Ö─ş). Calitatea de a fi identic. Jur. Recunoa╚Öterea unu─ş mort sa┼ş al unu─ş delinc┼şent care nu vrea s─â spun─â cine-─ş: a recunoa╚Öte, a stabili identitatea unu─ş cadavru. Fig. Starea une─ş substan╚Ťe care r─âm├«ne perpetu┼ş ace─şa╚Ö─ş. Mat. Egalitate ├«n care ce─ş do─ş membri-s identic─ş.
IDENTITATE s. 1. (livr.) consimilitudine. (~ unor elemente.) 2. conformitate, unitate. (~ de opinii.)
IDENTIT├üTE (< fr., lat.) s. f. 1. (FILOZ.) I. personal─â (numeric─â), stare a unui obiect, desemnat prin dou─â nume diferite, de a fi ceea ce este, ├«n acela╚Öi moment al timpului ╚Öi ├«n acela╚Öi loc din spa╚Ťiu. 2. (FILOZ.) I. calitativ─â (specific─â), caracter comun pentru dou─â obiecte de g├óndire distincte distincte ├«n timp ╚Öi spa╚Ťiu, care prezint─â ├«ns─â acelea╚Öi calit─â╚Ťi. 3. (LOG.) Principiul identit─â╚Ťii = principiul fundamental al g├óndirii, care impune ca formele logice s─â p─âstreze unul ╚Öi acela╚Öi sens ├«n decursul aceleia╚Öi opera╚Ťii; simbolul lui este: A = A. ÔÖŽ Asem─ânare, similitudine perfect─â. 4. Datele prin care se identific─â o persoan─â. 5. (MAT.) Egalitate ├«ntre dou─â expresii algebrice care au aceea╚Öi valoare numeric─â pentru orice sistem de valori date literelor. Cele dou─â expresii sunt legate prin semnul ÔÇ×=ÔÇŁ; de ex. (a+b)2 = a2 + 2ab + b2. 6. (GENET.) Prezen╚Ťa la urma╚Öi a acelora╚Öi seturi de gene (de ex. la gemenii monozigo╚Ťi).

Identitate dex online | sinonim

Identitate definitie

Intrare: identitate
identitate substantiv feminin