IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.

IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.

IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru. Au fost scoase la iveală, identificate și studiate numeroase opere necunoscute ale lui Rosenthal, ceea ce a permis organizarea expoziției retrospective cu ocazia centenarului morții sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/5. Așteptase mai întîi să-i identifice după semnele particulare. C. PETRESCU, R. DR. 204. ♦ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se transpune integral în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul. Tinerii interpreți... pentru a putea reda scenic bogăția de sentimente umane a poemului dramatic, trebuiau, mai întîi, ei înșiși să se identifice cu personagiile. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5.

identificá (a ~) vb., ind. prez. 3 identífică

identificá vb., ind. prez. 1 sg. identífic, 3 sg. și pl. identífică

IDENTIFICÁ vb. v. recunoaște.

IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaște. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier].

IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște. 2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare)

A IDENTIFICÁ identífic tranz. 1) A considera identic; a constata ca fiind absolut la fel. ~ două teorii. 2) (obiecte sau ființe) A stabili (pe baza însușirilor caracteristice) ca aparținând la o clasă sau la o specie; a determina. ~ o planetă. 3) (persoane) A recunoaște pe bază de acte civile; a stabili identitatea. /<lat. identificare, fr. identifier

A SE IDENTIFICÁ mă identífic intranz. (despre persoane) A deveni identic; a acționa sau a simți la fel. /<lat. identificare, fr. identifier

*identífic, a -á v. tr. (mlat. identifico, -áre). Fac identic, cuprind, supt aceĭașĭ ideĭe. V. refl. Mă fac identic, mă pătrund bine de sentimentele altuĭa: actoru trebuĭe să se identifice cu personagiu pe care-l joacă.

IDENTIFICA vb. a cunoaște, a recunoaște, a ști. (Cum îl poți ~?)