idealizare definitie

2 intrări

22 definiții pentru idealizare

IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliser.
IDEALIZÁRE, idealizări, s. f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei; încercarea de a atribui unei ființe sau unui lucru însușiri deosebite. ♦ Transfigurare, în cadrul unei opere de artă, a realității, în vederea realizării unui ideal estetic. [Pr.: -de-a-] – V. idealiza.
IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliser.
IDEALIZÁRE, idealizări, s. f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei; încercarea de a atribui unei ființe sau unui lucru însușiri deosebite. ♦ Transfigurare, în cadrul unei opere de artă, a realității, în vederea realizării unui ideal estetic. [Pr.: -de-a-] – V. idealiza.
IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un lucru sau la o persoană) A prezenta ca fiind mai bun decît este în realitate, a atribui unui lucru sau unei ființe însușiri excepționale, a-și imagina ceva (sau pe cineva) ca fiind desăvîrșit (foarte bun, foarte frumos etc.). Eminescu stimează și apără «limba veche și înțeleaptă» a poporului, fără să o idealizeze însă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1634. – Pronunțat: -de-a-.
IDEALIZÁRE s. f. Acțiunea de a idealiza; reprezentare a unui lucru ca fiind mai bun, mai frumos etc. decît este în realitate, sau ca fiind desăvîrșit. [Autorul] trebuie... să părăsească idealizarea călduță, pojghița poleită în care personagiile sale îngheață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 5/6. – Pronunțat: -de-a-.
idealizá (a ~) (-de-a-) vb., ind. prez. 3 idealizeáză
idealizáre (-de-a-) s. f., g.-d. art. idealizắrii; pl. idealizắri
idealizá vb. (sil. -de-a-), ind. prez. 1 sg. idealizéz, 3 sg. și pl. idealizeáză
idealizáre s. f. (sil. -de-a-), g.-d. art. idealizării; pl. idealizări
IDEALIZÁ vb. a înfrumuseța, a poetiza. (A ~ realitatea.)
IDEALIZÁRE s. înfrumusețare, poetizare. (~ realității.)
IDEALIZÁ vb. I. tr. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale; a exagera ceva în bine, a reprezenta ceva mult mai bine decât în realitate. [Cf. fr. idéaliser, it. idealizzare].
IDEALIZÁRE s.f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei. ♦ Procedeu cognitiv de constituire a unor „obiecte” abstracte, care nu există ca atare în realitate. ♦ Transfigurare în cadrul operei de artă a realității în vederea realizării unui ideal artistic. [< idealiza].
IDEALIZÁ vb. tr. a atribui unui lucru, unei ființe calități excepționale; a exagera (ceva) în bine. (< fr. idéaliser)
IDEALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a idealiza. 2. schematizare, simplificare a realității în procesul abstractizării. 3. transfigurare în cadrul operei de artă a realității în vederea realizării unui ideal estetic. (< idealiza)
A IDEALIZÁ ~éz tranz. (ființe, obiecte, fapte, idei) A prezenta ca având calități ideale, excepționale. /<fr. idéaliser
idealizà v. a da realității un caracter ideal.
*idealizéz v. tr. (d. ideal). Daŭ un caracter ideal (uneĭ persoane, unuĭ lucru): artistu idealizează natura.
IDEALIZA vb. a înfrumuseța, a poetiza. (A ~ realitatea.)
IDEALIZARE s. înfrumusețare, poetizare. (~ realității.)
IDEALIZÁRE (< idealiza) s. f. 1. Înfrumusețare imaginară, acțiunea de a atribui însușiri deosebite unei ființe sau unui lucru. 2. (În estetică și artă) Transfigurare, în cadrul operei de artă, a realității în vederea realizării unui ideal estetic. 3. (În epistemologie) Formă a abstractizării prin care se construiesc mintal obiecte ideale (modele), prezentând, într-o formă pură, absolută, deci schematizat, simplificat, însușirea care urmează să fie studiată (ex. „corpul negru”, gazul ideal în fizică, punctul material în mecanică etc.).

idealizare dex

Intrare: idealiza
idealiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -de-a-
Intrare: idealizare
idealizare substantiv feminin
  • silabisire: -de-a-