IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliser.

IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliser.

IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un lucru sau la o persoană) A prezenta ca fiind mai bun decît este în realitate, a atribui unui lucru sau unei ființe însușiri excepționale, a-și imagina ceva (sau pe cineva) ca fiind desăvîrșit (foarte bun, foarte frumos etc.). Eminescu stimează și apără «limba veche și înțeleaptă» a poporului, fără să o idealizeze însă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1634. – Pronunțat: -de-a-.

idealizá (a ~) (-de-a-) vb., ind. prez. 3 idealizeáză

idealizá vb. (sil. -de-a-), ind. prez. 1 sg. idealizéz, 3 sg. și pl. idealizeáză

IDEALIZÁ vb. a înfrumuseța, a poetiza. (A ~ realitatea.)

IDEALIZÁ vb. I. tr. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale; a exagera ceva în bine, a reprezenta ceva mult mai bine decât în realitate. [Cf. fr. idéaliser, it. idealizzare].

IDEALIZÁ vb. tr. a atribui unui lucru, unei ființe calități excepționale; a exagera (ceva) în bine. (< fr. idéaliser)

A IDEALIZÁ ~éz tranz. (ființe, obiecte, fapte, idei) A prezenta ca având calități ideale, excepționale. /<fr. idéaliser

idealizà v. a da realității un caracter ideal.

*idealizéz v. tr. (d. ideal). Daŭ un caracter ideal (uneĭ persoane, unuĭ lucru): artistu idealizează natura.

IDEALIZA vb. a înfrumuseța, a poetiza. (A ~ realitatea.)