IDEALÍSTIC, -Ă, idealistici, -ce, adj. (Rar) 1. (Fil.) Propriu doctrinei idealiste. 2. Care aspiră spre un ideal; p. ext. lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Idealist + suf. -ic.

IDEALÍSTIC, -Ă, idealistici, -ce, adj. (Rar) 1. (Fil.) Propriu doctrinei idealiste. 2. Care aspiră spre un ideal; p. ext. lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Idealist + suf. -ic.

idealístic adj. m. (sil. -de-a-), pl. idealístici; f. sg. idealístică, pl. idealístice

IDEALÍSTIC, -Ă adj. În sensul idealismului filozofic; altruist, dezinteresat. [Pron. -de-a-. / cf. it. idealistico, germ. idealistisch].