Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru idealist

IDEAL├ŹST, -─é, ideali╚Öti, -ste, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine idealismului (1), privitor la idealism. ÔÖŽ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care aspir─â spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de sim╚Ťul realit─â╚Ťii, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] ÔÇô Din fr. id├ęaliste.[1]
IDEAL├ŹST, -─é, ideali╚Öti, -ste, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care apar╚Ťine idealismului (1), privitor la idealism. ÔÖŽ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care aspir─â spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de sim╚Ťul realit─â╚Ťii, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] ÔÇô Din fr. id├ęaliste.
IDEAL├ŹST2, -─é, ideali╚Öti, -ste, adj. (├Än vorbirea obi╚Önuit─â, din ce ├«n ce mai rar; ╚Öi substantivat) (Persoan─â) care urm─âre╚Öte cu dezinteresare un ideal moral, social, estetic etc., care e ├«nsufle╚Ťit de un ideal. ÔÇô Pronun╚Ťat: -de-a-.
IDEAL├ŹST1, -─é, ideali╚Öti, -ste, adj. (├Än opozi╚Ťie cu materialist) Care se refer─â la concep╚Ťiile idealismului1, care apar╚Ťine idealismului. Vechea concep╚Ťie idealist─â a istoriei... nu cuno╚Ötea luptele de clas─â izvor├«te din interese materiale. ENGELS, A. 33. Sarcina combaterii vederilor reac╚Ťionare, idealiste, ├«n diferite ramuri ale ╚Ötiin╚Ťei trebuie s─â preocupe ├«n cel mai ├«nalt grad pe profesorii ╚Öi ├«nv─â╚Ť─âtorii no╚Ötri de diferite specialit─â╚Ťi. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. ÔÖŽ (Substantivat) Adept al idealismului. Ideali╚Ötii afirmau c─â ideea este izvorul vie╚Ťii sociale. STALIN, O. I 124. ÔÇô Pronun╚Ťat: -de-a-.
ideal├şst (-de-a-) adj. m., s. m., pl. ideal├ş╚Öti; f. ideal├şst─â, pl. ideal├şste
ideal├şst adj. m., s. m. (sil. -de-a-), pl. ideal├ş╚Öti; f. sg. ideal├şst─â, pl. ideal├şste
Idealist Ôëá realist
IDEAL├ŹST, -─é adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. ╚Öi f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urm─âre╚Öte dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. id├ęaliste].
IDEAL├ŹST, -─é adj., s. m. f. 1. (adept) al idealismului. 2. (cel) care urm─âre╚Öte dezinteresat un ideal; (om) lipsit de sim╚Ťul realit─â╚Ťii, de spirit practic. (< fr. id├ęaliste)
IDEAL├ŹST1 ~st─â (~╚Öti, ~ste) Care ╚Ťine de idealism; propriu idealismului. ╚śtiin╚Ť─â ~st─â. /<lat. idealistus, fr. id├ęaliste
IDEAL├ŹST2 ~st─â (~╚Öti, ~ste) m. ╚Öi f. 1) Adept al idealismului. 2) Persoan─â care tinde spre un ideal. 3) Om lipsit de spirit practic, de sim╚Ťul realit─â╚Ťii. /<lat. idealistus, fr. id├ęaliste
idealist m. partizan al idealismului.
*ideal├şst, -─â s. ╚Öi adj. (d. ideal). Partizan al idealizmulu─ş.
IDEAL├ŹST, -─é adj. (cf. fr. id├ęaliste): ├«n sintagma curent idealist (v.).

Idealist dex online | sinonim

Idealist definitie

Intrare: idealist (adj.)
idealist adjectiv
  • silabisire: -de-a-
Intrare: idealist (s.m.)
idealist substantiv masculin
  • silabisire: -de-a-