Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru idealism

IDEAL├ŹSM s. n. 1. Atitudine exprimat─â prin urm─ârirea dezinteresat─â a unui ideal social, moral, estetic. 2. (Fil.) Concep╚Ťie potrivit c─âreia doar spiritul are existen╚Ť─â real─â, celelalte domenii fiind descrise ca reprezent─âri ale spiritului. 3. (Rar) Caracterul omului idealist (2). [Pr.: -de-a-] ÔÇô Din fr. id├ęalisme.
IDEAL├ŹSM s. n. 1. Orientare ├«n filozofie, opus─â materialismului, care consider─â spiritul, con╚Ötiin╚Ťa, g├óndirea ca factor primordial, iar materia, natura, existen╚Ťa ca factor secund, derivat. ÔŚŐ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual pus la baza existen╚Ťei ca o realitate de sine st─ât─âtoare, independent─â de con╚Ötiin╚Ťa individual─â. Idealism subiectiv = idealism care identific─â spiritul cu con╚Ötiin╚Ťa individual─â, neg├ónd existen╚Ťa independent─â de aceasta a realit─â╚Ťii materiale. Idealism absolut = idealism care admite identitatea spiritual─â cu realitatea obiectiv─â. 2. (Rar) Caracterul omului idealist (2). [Pr.: -de-a-] ÔÇô Din fr. id├ęalisme.
IDEAL├ŹSM2 s. n. (├Än vorbirea obi╚Önuit─â, din ce ├«n ce mai rar) Atitudine determinat─â de urm─ârirea dezinteresat─â a unui ideal moral, social, estetic etc.; caracterul omului idealist2. ÔÇô Pronun╚Ťat: -de-a-.
IDEAL├ŹSM1 s. n. (├Än opozi╚Ťie cu materialism) Curent anti╚Ötiin╚Ťific ├«n filozofie, legat, ├«n general, de ideologia claselor reac╚Ťionare, ╚Öi care ├«n problema fundamental─â a filozofiei ÔÇô problema raportului dintre g├«ndire ╚Öi existen╚Ť─â ÔÇô consider─â con╚Ötiin╚Ťa ╚Öi nu materia ca factor prim, neg├«nd faptul c─â con╚Ötiin╚Ťa este un produs al materiei. Esen╚Ťa idealismului const─â ├«n faptul c─â psihicul este considerat ca punct ini╚Ťial, din el fiind dedus─â natura, ╚Öi numai dup─â aceea este dedus─â din natur─â obi╚Önuita con╚Ötiin╚Ť─â omeneasc─â. LENIN, O. XIV 220. Teoria materialist─â neag─â cu des─âv├«r╚Öire at├«t dualismul c├«t ╚Öi idealismul. STALIN, O. I 324. ├Än ╚Ötiin╚Ť─â se desf─â╚Öoar─â o lupt─â ascu╚Ťit─â ├«ntre materialism ╚Öi idealism, lupta ├«mpotriva concep╚Ťiilor idealiste, pentru triumful materialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. ÔŚŐ Idealism obiectiv v. obiectiv Idealism subiectiv v. subiectiv. ÔÇô Pronun╚Ťat: -de-a-.
ideal├şsm (-de-a-) s. n.
ideal├şsm s. n. (sil. -de-a-)
IDEAL├ŹSM s.n. 1. Orientare fundamental─â ├«n filozofie, opus─â materialismului, care consider─â spiritul, con╚Ötiin╚Ťa, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existen╚Ťa ca factor secund. 2. (Rar) Urm─ârire dezinteresat─â a unui ideal. [Pron. -de-a-. / < fr. id├ęalisme].
IDEAL├ŹSM s. n. 1. orientare fundamental─â ├«n filozofie, opus─â materialismului, care consider─â spiritul, con╚Ötiin╚Ťa, g├óndirea ca factor primordial, iar materia, existen╚Ťa obiectiv─â, ca factor secund, derivat. ÔÖŽ ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existen╚Ťei, ca o realitate independent─â de con╚Ötiin╚Ťa individului; ~ subiectiv = idealism care identific─â spiritul cu con╚Ötiin╚Ťa individual─â, neg├ónd existen╚Ťa independent─â a realit─â╚Ťii materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectiv─â. 2. urm─ârire dezinteresat─â a unui ideal. 3. ~ fizic = denumire dat─â interpret─ârii idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane. (< fr. id├ęalisme)
IDEAL├ŹSM n. 1) (├«n opozi╚Ťie cu materialism) Orientare ├«n filozofie care consider─â spiritul, ideea, con╚Ötiin╚Ťa ca factor prim, iar existen╚Ťa, materia, natura ca factor secund. 2) rar Atitudine determinat─â de urm─ârirea dezinteresat─â a unui ideal. [Sil. -de-a] /<lat. idealismus, fr. id├ęalisme
idealism n. sistem─â filozofic─â care neag─â existen╚Ťa lucrurilor exterioare, acord├ónd-o exclusiv cuget─ârii.
*ideal├şzm n., pl. e (d. ideal). O doctrin─â filosofic─â care neag─â realitatea individual─â a lucrurilor distincte de ÔÇ×euÔÇŁ ╚Öi atribue o importan╚Ť─â excluziv─â no╚Ťiunilor ╚Öi adev─ârurilor concepute de ide─şe, de ra╚Ťiune: idealizmu kantian. Urm─ârirea idealulu─ş ├«n art─â: idealizmu e opus realizmulu─ş.
IDEAL├ŹSM (< fr. {i}) s. n. 1. Atitudine exprimat─â prin urm─ârirea dezinteresat─â a unui ideal social, moral, estetic etc. 2. (FILOZ.) Concep╚Ťie potrivit c─âreia doar spiritul are existen╚Ť─â real─â; domeniile naturii ╚Öi experien╚Ťei sunt descrise ca reprezent─âri ale spiritului. I. este opus materialismului ╚Öi naturalismului. I. apare pentru prima oar─â la Platon, pentru care numai ÔÇ×ideileÔÇŁ sau ÔÇ×formeleÔÇŁ constituie obiectul cunoa╚Öterii ╚Öi au existen╚Ť─â adev─ârat─â. ├Än epoca modern─â, Berkeley elaboreaz─â un i. imaterialist, conform c─âruia lumea const─â ├«n spiritul infinit al lui Dumnezeu, spiritele finite ╚Öi obiectele fizice fiind simple colec╚Ťii de idei. Kant opune i. de p├ón─â la el, caracterizat ca ÔÇ×dogmaticÔÇŁ, un i. transcendental sau critic, ar─ât├ónd c─â obiectele exterioare nu se reduc la idei dec├ót din perspectiva subiectului care poate percepe fenomenul. Fichte, Schelling ╚Öi Hegel au modificat apoi filozofia kantian─â ├«n sensul unui i. metafizic, sus╚Ťin├ónd c─â ├«ntreaga realitate este o crea╚Ťie a spiritului. Hegel propune un i. absolut (numit astfel pentru a-l deosebi de i. subiectiv al lui Fichte ╚Öi i. obiectiv al lui Schelling). 3. (ESTETIC─é) (├Än opozi╚Ťie cu realismul) Doctrin─â care propune ca scop al artei ╚Öi literaturii exprimarea unei realit─â╚Ťi concepute ca frumoas─â, exemplar─â sau ideal─â.

Idealism dex online | sinonim

Idealism definitie