id definitie

3 intrări

4 definiții pentru id

ID1 s. n. 1. Unitate structurală ipotetică. 2. Totalitatea instinctelor colective. (cf. gr. idios = distinct)
-ÍD2 elem. v. -oid.
*ID – temă ce stă la baza unor antroponime din cele trei mari regiuni: munt., ard., mold. 1. Idul, olt. (Sd VI 459); Idești s. (Dm). 2. + -ilă: Idil, olt. (17 B IV 322). 3. + -mir: Idomir, ard., 1671 (Paș); – sec. XVIII-lea (Șchei I). 4. Cf. ard. Idonea, pren., 1788 (Paș). 5. Idomirești s., mold. dispărut, ce apare în documente și în formele: Iadomirești (16 A III 41) contaminat cu tema Iad, ard. (sat) și contaminat cu tema: Edomirești (Ur XXII 338) sau Edumerești (Dm), ceea ce-i urcă originea în sec. al XIV-lea. 6. Pentru etimologie, sau contaminare, cf. și mold. Aldomir (Ștef), v. Aldea II 3 și topicul munt. Domirești (16 B I 143).
-ID (-IDĂ) „în formă de, cu aspect de”. ◊ gr. eidos „formă, aparență” > fr. -ïde, germ. -id, it. -ide, engl. -id > rom. -id și -idă.

id dex

Intrare: Id
Id
Intrare: id (subst.)
id subst.
Intrare: id (suf.)
id suf.