Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 337899:

ÍCTUS ~uri n. 1) (în versificația antică) Pronunțare intensificată a silabei accentuate. 2) muz. Notă puternic accentuată aflată în primele măsuri. 3) med. Tulburare puternică a organismului, cauzată de acțiunea unor factori externi; șoc. /<lat., fr. ictus

Ictus dex online | sinonim

Ictus definitie