Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ictus

├ŹCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronun╚Ť─ârii ├«n versifica╚Ťia antic─â, care marca partea cea mai reliefat─â a unei m─âsuri metrice. 2. (Muz.) Partea cea mai reliefat─â a unui motiv melodic, asupra c─âreia cade accentul. 3. (Med.) Stare patologic─â, manifestat─â brusc ╚Öi intens, ├«nso╚Ťit─â de c─âderea corpului; ╚Öoc. ÔŚŐ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criz─â de epilepsie, manifestat─â prin pierderea brusc─â a cuno╚Ötin╚Ťei ╚Öi prin convulsii. ÔÇô Din lat., fr. ictus.
├ŹCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronun╚Ť─ârii ├«n versifica╚Ťia antic─â, care marca partea cea mai reliefat─â a unei m─âsuri metrice. 2. (Muz.) Note puternic accentuate care se g─âsesc ├«n primele m─âsuri. 3. (Med.) Stare patologic─â, manifestat─â brusc ╚Öi intens, ├«nso╚Ťit─â de c─âdere; ╚Öoc. ÔŚŐ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criz─â de epilepsie, manifestat─â prin pierderea brusc─â a cuno╚Ötin╚Ťei ╚Öi prin convulsii. ÔÇô Din lat., fr. ictus.
├şctus s. n., pl. ├şctusuri
├şctus s. n., pl. ├şctusuri
├ŹCTUS s. (MED.) 1. ╚Öoc. 2. ictus apoplectic v. apoplexie.
├ŹCTUS s.n. 1. (Metr.) B─âtaie care marcheaz─â silaba accentuat─â. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate ├«n primele m─âsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; ╚Öoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -u╚Öi. / < fr., lat. ictus].
├ŹCTUS s. n. 1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric. 2. partea cea mai reliefat─â a unui motiv melodic, asupra c─âreia cade accentul. 3. (med.) atac morbid, subit; ╚Öoc. (< fr., lat. ictus)
├ŹCTUS ~uri n. 1) (├«n versifica╚Ťia antic─â) Pronun╚Ťare intensificat─â a silabei accentuate. 2) muz. Not─â puternic accentuat─â aflat─â ├«n primele m─âsuri. 3) med. Tulburare puternic─â a organismului, cauzat─â de ac╚Ťiunea unor factori externi; ╚Öoc. /<lat., fr. ictus
ICTUS s. (MED.) 1. șoc. 2. ictus apoplectic = apoplexie, (pop.) atac, dambla, (înv. și reg.) cataroi, (reg.) șlag, (prin Transilv.) gută.
ictus (cuv. lat. ÔÇ×lovitur─âÔÇŁ) 1. (├«n prozodie*) Accent* care cade pe una din componentele piciorului (1) metric. 2. (├«n c├óntare greg.*) Conform teoriei c─âlug─ârului benedictin Andr├ę Mocquereau (1849-1930) de la m├ón─âstirea Solesmes* (Fran╚Ťa), i. este un accent teoretic cu ajutorul c─âruia melodia este segmentat─â ├«n celule metrice de c├óte 2 ╚Öi 3 sunete. I. serve╚Öte doar la orientarea interpretului ╚Öi nu corespunde nici unei accentu─âri reale. 3. Accent (III, 5) ce marcheaz─â culmina╚Ťia ├«ntr-o fraz─â*.

Ictus dex online | sinonim

Ictus definitie

Intrare: ictus
ictus 2 pl. -i substantiv masculin
ictus 1 pl. -uri substantiv neutru