ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară.

ICRIȘOÁRĂ, icrișoare, s. f. Diminutiv al lui icră. – Icră + suf. -ișoară.

ICRIȘOÁRE s. f. pl. Diminutiv al lui icre. Ș-apoi atunci... pune-ți, cuvioase Ilarie, plosca cu rachiu la șold, icrișoare moi cît se poate de multe și altceva de gustare în buzunările dulamei și... ia-o la papuc. CREANGĂ, A. 121.

!icrișoáră (i-cri-) s. f., g.-d. art. icrișoárei; pl. icrișoáre

icrișoáre s. f. pl. (sil. -cri-)