ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre.

ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe. – Din fr. icosaèdre.

ICOSAÉDRU, icosaedre, s. n. Poliedru cu douăzeci de fețe.

icosaédru (-e-dru) s. n., art. icosaédrul; pl. icosaédre

icosaédru s. n. (sil. -dru), art. icosaédrul; pl. icosaédre

ICOSAÉDRU s.n. Poliedru, cu douăzeci de fețe. [Pron. -sa-e-. / < fr. icosaèdre, cf. gr. eikosi – douăzeci, hedra – față].

ICOSAÉDRU s. n. poliedru cu douăzeci de fețe. (< fr. icosaédre)

ICOSAÉDRU ~e n. geom. Poliedru cu douăzeci de fețe. [Sil. -sa-e-dru] /<fr. icosaedre

*icosaédru n., pl. e (vgr. eikosáedros, d. eikosi, doŭă-zecĭ, și édra, față, bază). Geom. Corp solid cu 20 de fețe.

ICOSA- „douăzeci”. ◊ gr. eikosi „douăzeci” > fr. icosa-, germ. ikosa- > rom. icosa-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru mărginit de douăzeci de fețe plane.