Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru iconostas

ICONOST├üS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasm─â. 2. Pupitru ├«n biseric─â, pe care se pune o icoan─â. ÔÇô Din sl. ikonostas┼ş.
ICONOST├üS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasm─â. 2. Pupitru ├«n biseric─â, pe care se pune o icoan─â. ÔÇô Din sl. ikonostas┼ş.
ICONOST├üS, iconostase, s. n. 1. Pupitru (├«n biseric─â) pe care e pus─â o icoan─â la care se ├«nchin─â credincio╚Öii. Icoana... ce sta pe iconostasul din dreapta. ODOBESCU, S. A. 89. 2. Catapeteasm─â. N─âuntrul ei pe st├«lpi-i, p─âre╚Ťi, iconostas, Abia conture triste ╚Öi umbre au r─âmas. EMINESCU, O. I 69.
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse
iconostás s. n. (sil. mf. -stas), pl. iconostáse
ICONOSTÁS s. (BIS.) 1. catapeteasmă, tâmplă, (pop.) perete, (înv. și reg.) prăznicar, (Transilv.) fruntar. (~ în bisericile ortodoxe.) 2. (înv.) proschinitar. (~ este un fel de pupitru pe care se pune o icoană, în biserică.)
ICONOST├üS ~e n. (├«n biserica ortodox─â) 1) Perete ├«mpodobit cu icoane ce desparte altarul de restul bisericii; catapeteasm─â. 2) M─âsu╚Ť─â pe care este a╚Öezat─â o icoan─â. [Sil. -no-stas] /<sl. ikonostasu
iconostas n. perete ├«mpodobit cu icoane, ├«ntre cor ╚Öi altar. [Slav. IKONOSTAS┼Č, lit. statul icoanelor].
iconost├ís n. (ngr. ikonost├ísi; vsl. rus. ikonost├ís. V. para-stas). Vech─ş. Catapeteazm─â. Az─ş. Pupitru pe care, ├«n bisericile ortodoxe, e pus─â icoana l├«ng─â care preutu miru─şe╚Öte lumea. V. proschinitar.
ICONOSTAS s. (BIS.) 1. catapeteasmă, tîmplă, (pop.) perete, (înv. și reg.) prăznicar, (Transilv.) fruntar. (~ în bisericile ortodoxe.) 2. (înv.) proschinitar. (~ este un fel de pupitru pe care se pune o icoană în biserică.)
iconost├ís, iconostase, s.n. ÔÇô (bis.) Perete din lemn pe care sunt ag─â╚Ťate sau pictate mai multe r├ónduri de icoane, ├«nf─â╚Ťi╚Ö├ónd principalele personaje ale religiei cre╚Ötine; catapeteasm─â. ÔÇô Din sl. ikonostasăö (╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
ICONOST├üS (< sl.) s. n. Element arhitectonic ╚Öi ornamental de zid sau de lemn, care desparte, ├«n bisericile cre╚Ötine ortodoxe, naosul de absida altarului. Este ├«mp─âr╚Ťit ├«n mai multe registre iconografice (consacrate vie╚Ťii lui Iisus Hristos, Maicii Domnului, apostolilor ╚Öi anumitor sfin╚Ťi) separate prin frize decorative, sculptate ├«n relief sau modelate ├«n stuc. ├Än Rom├ónia, cele mai vechi i. de lemn se p─âstreaz─â ├«n Moldova (sec. 16). ÔÖŽ (Impr.) Catapeteasm─â, t├ómpl─â2.
iconost├ís, iconostase s. n. 1. Pupitru fix ├«n dreapta naosului, pe care se pune de obicei icoana cu hramul bisericii. ÔÖŽ Pupitru portativ cu patru picioare, care se poate ├«nchide ╚Öi deschide, folosit la citirea pericopelor biblice la diferite slujbe religioase; tetrapod, analog. 2. (├Änv.) Catapeteasm─â, t├ómpl─â. ÔÇô Din sl. ikonostas┼ş.

Iconostas dex online | sinonim

Iconostas definitie

Intrare: iconostas
iconostas substantiv neutru
  • silabisire: -stas