ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule.

ICONODÚL, -Ă, iconoduli, -e, s. m. și f. Adept al cultului icoanelor. – Din fr. iconodule.

iconodúl s. m., pl. iconodúli

iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle

iconodúl s. m., pl. iconodúli

iconodúlă s. f., g.-d. art. iconodúlei; pl. iconodúle

ICONODÚL, -Ă s.m. și f. (Liv.) Adept al cultului icoanelor. ♦ (Fig.) Cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. [< fr. iconodule, cf. gr. eikon – imagine, dulos – sclav].

ICONODÚL, -Ă s. m. f. 1. adept al cultului icoanelor. 2. (fig.) cel care acceptă integral, fără spirit critic, autoritatea unei valori consacrate. (< fr. iconodule)

ICONODÚL ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Adept al cultului icoanelor. 2) fig. Persoană care apară valorile normelor consacrate prin tradiție. /<fr. iconodule

ICONO- „imagine, aparență, portret, figură”. ◊ gr. eikon, onos „figură, imagine, portret” > fr. icono-, it. id., engl. id., germ. ikono- > rom. icono-. □ ~clast (v. -clast), s. m. și f., adversar al cultului icoanelor; ~dul (v. -dul), s. m. și f., adept al cultului icoanelor; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în iconografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu descrierea și studiul operelor realizate în arta plastică. 2. Ansamblu de imagini documentare referitoare la o anumită epocă, temă, problemă, persoană etc.; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a icoanelor; ~latru (v. -latru), s. m. și f., persoană care se închină la icoane; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în iconologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază atributele proprii diferitelor personaje din mitologia greco-romană, creștină etc., necesare artiștilor plastici; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., tehnică a măsurării elementelor și proporțiilor unei opere de artă, pentru a descoperi concepția ce stă la baza construcției ideative și plastice a acesteia; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea asimetriei retiniene între cei doi ochi. 2. Vizor utilizat la reglarea aparatului de fotografiat; ~scop (v. -scop), s. n., tub electronic folosit în televiziune pentru transmiterea imaginilor; ~strof (v. -strof), s. n., instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor; ~tip (v. -tip), s. n., reprezentare a tipului unui taxon prin desen sau fotografie.