Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru iconoclasm

ICONOCL├üSM s. n. Curent religios ap─ârut sub influen╚Ťa islamului, dar ╚Öi a iudaismului, care interzicea reprezentarea lui Hristos ╚Öi a sfin╚Ťilor ├«n icoane sau fresce ╚Öi adorarea lor, motiv├ónd c─â ├«n acest fel se revenea la idolatrie. ÔÇô Din fr. iconoclasme.
ICONOCL├üSM s. n. Mi╚Öcare social─â, politic─â ╚Öi religioas─â din sec. VIII-IX, ├«n Imperiul Bizantin, care, sub forma luptei ├«mpotriva cultului icoanelor, a fost ├«ndreptat─â ├«mpotriva aristocra╚Ťiei laice ╚Öi ecleziastice. ÔÇô Din fr. iconoclasme.
iconoclásm (-no-clasm) s. n.
iconoclásm s. n. (sil. -clasm)
ICONOCL├üSM s.n. Mi╚Öcare social-politic─â ╚Öi religioas─â a nobilimii militare ╚Öi a maselor populare din Imperiul bizantin ├«mpotriva aristocra╚Ťiei laice ╚Öi ecleziastice, care a luat forma luptei ├«mpotriva cultului icoanelor. [< fr. iconoclasme]
ICONOCLÁSM s. n. mișcare social-politică și religioasă a nobilimii militare și a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor. (< fr. iconoclasme)
ICONOCL├üSM n. (├«n Imperiul Bizantin) Mi╚Öcare social─â, politic─â ╚Öi religioas─â din sec. VIII-IX, ├«ndreptat─â ├«mpotriva aristocra╚Ťiei laice ╚Öi ecleziastice, sub forma luptei contra cultului icoanelor. [Sil. -no-clasm] /<fr. iconoclasme
ICONOCL├üSM (< fr. {i}) s. n. 1. (├Än sec. 8-9, ├«n Imp. Bizantin) Curent religios ap─ârut sub influen╚Ťa islamului, dar ╚Öi a iudaismului, care interzicea reprezentarea lui Hristos ╚Öi a sfin╚Ťilor ├«n icoane sau fresce ╚Öi adorarea lor, sub motiv c─â ├«n acest fel se revenea la forme de idolatrie. I. a fost ├«mbr─â╚Ťi╚Öat de unii ├«mp─âra╚Ťi bizantini (criza s-a declan╚Öat ├«n timpul lui Leon III Isaurianul), care i-au persecutat pe partizanii cultului icoanelor (iconoduli). Cultul icoanelor a fost definitiv restabilit ├«n 843. 2. (├Än 1566, ├«n ╚Ü─ârile de Jos) Mi╚Öcare popular─â protestatar─â ├«mpotriva unor ritualuri ale Bisericii catolice; a marcat ├«nceputul Revolu╚Ťiei din ╚Ü─ârile de Jos.
iconocl├ísm s. n. Mi╚Öcare religioas─â eretic─â din Imperiul bizantin din sec. 8 d. Hr., care, sub influen╚Ťa religiei islamice, urm─ârea eliminarea cultului icoanelor cu sprijinul ├«mp─âratului Leon III Isaurul, erezie condamnat─â de Sinodul VII ecumenic (al doilea de la Niceea) din anul 787, convocat de ├«mp─âr─âteasa Irina (780-790); erezia apare mai t├órziu la husi╚Ťi ╚Öi la albigenzi. ÔÇô Din fr. iconoclasme.

Iconoclasm dex online | sinonim

Iconoclasm definitie

Intrare: iconoclasm
iconoclasm substantiv neutru
  • silabisire: -clasm