ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic.

ICÓNIC, -Ă, iconici, -ce, adj. Referitor la imagine, care aparține imaginii. ♦ Care are caracter de reproducere figurativă. ♦ (Despre semne) Asemănător cu realitatea pe care o indică. – Din fr. iconique, engl. iconic.

*icónic adj. m., pl. icónici; f. icónică, pl. icónice

icónic adj. m., pl. icónici; f. sg. icónică, pl. icónice

ICÓNIC, -Ă adj. În felul icoanelor; de icoană. ♦ Relativ la imagini. ♦ (Despre semne) Caracterizat printr-o asemănare cu realitatea pe care o indică. [Cf. it. iconico, germ. ikonisch].

ICÓNIC, -Ă adj. în felul icoanelor. ◊ referitor la imagine. ◊ cu caracter de imagine figurativă. ◊ (despre semne) caracterizat printr-o asemănare cu realitatea. (< fr. iconique, engl. iconic)

ICÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de imagine; propriu imaginii. /<fr. iconique, germ. ikonisch