iconar definitie

12 definiții pentru iconar

ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar.
ICONÁR, iconari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. – Icoană + suf. -ar.
ICONÁR, iconari, s. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu pictarea icoanelor.
iconár s. m., pl. iconári
iconár s. m., pl. iconári
ICONÁR ~i m. 1) Persoană care pictează icoane. 2) Vânzător de icoane. /icoană + suf. ~ar
iconar m. zugrav sau negustor de icoane.
iconár m. (d. icoană). Făcător saŭ vînzător de icoane: mulțĭ agențĭ panslaviștĭ cutreĭeraŭ satele Moldoveĭ prefăcuțĭ în iconarĭ.
iconár, iconari, s.m. – Pictor de icoane. ♦ (onom.) Iconari, poreclă pentru locuitorii din Văleni-Maramureș: „Vălenarii erau porecliți iconari. Că tot ceva mut s-o dus la o comândare (= înmormântare) și, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă” (Ion Godja Oul, din Văleni). – Din icoană (< sl. ikona) + suf. -ar (Scriban, DEX, MDA).
iconár, -i, s.m. – 1. Pictor de icoane. 2. Poreclă pentru locuitorii din Văleni-Maramureș: „Vălenarii erau porecliți iconari. Că tot ceva mut s-o dus la o comândare (= înmormântare) și, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă” (Ion Godja Oul, din Văleni). – Din icoană (< sl. ikona) + -ar.
ICONÁR (< icoană) s. m. 1. Meșter de icoane. 2. (Rar) Persoană care vinde icoane. 3. Membru al unui grup literar din Bucovina format în anii ’30, de Mircea Streinu. A editat revista „Iconar” (1935-1937).
iconar, iconari s. m. (intl.) falsificator de acte.

iconar dex

Intrare: iconar
iconar substantiv masculin