Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru icoan─â

ICO├üN─é, icoane, s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine cre╚Ötin─â sacr─â (reprezent├óndu-l pe Isus Hristos, pe Maica Domnului, un sf├ónt sau scene cu teme religioase) realizat─â ├«n diferite tehnici ╚Öi folosit─â ca obiect de cult. ÔÖŽ P. ext. (├Änv.) Tablou, desen, ilustra╚Ťie. 2. Fig. Imagine, chip. ÔÇô Din sl. ikona.
ICO├üN─é, icoane, s. f. 1. Imagine pictat─â sau, mai rar, sculptat─â, care reprezint─â diferite divinit─â╚Ťi sau scene cu tem─â religioas─â ╚Öi care serve╚Öte ca obiect de cult. ÔÖŽ P. ext. (├Änv.) Tablou, desen, ilustra╚Ťie. 2. Fig. Imagine, chip. ÔÇô Din sl. ikona.
ICO├üN─é, icoane, s. f. 1. Tablou care reprezint─â chipuri de sfin╚Ťi sau scene din biblie, ├«n fa╚Ťa c─âruia se ├«nchin─â cre╚Ötinii; p. ext. orice fel de tablou, ilustra╚Ťie, gravur─â, desen. ├Äntorc├«ndu-se c─âtre icoane, se-nchin─â. CARAGIALE, O. III 98. Pe-a icoanei policioar─â, busuioc ╚Öi mint-uscat─â ├Ämplu casa-ntunecoas─â de-o mireasm─â pip─ârat─â. EMINESCU, O. I 84. Cu m├«nele la icoane, Cu ochii dup─â cucoane. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 471. 2. Fig. Imagine, chip. ├Än minte ├«mi r─âs─âreau icoane din petrecerile satului. SADOVEANU, O. VII 306. Icoane de lucruri ╚Öi de oameni ÔÇô amintiri dep─ârtate... cum ├«mi r─âsar ╚Öi mi se deslu╚Öesc ca ni╚Öte tablouri frumoase. VLAHU╚Ü─é. O. A. I 242. Icoana stelei ce-a murit ├Äncet pe cer se suie. EMINESCU, O. I 234. ÔŚŐ Expr. (Rar) A vorbi ├«n icoane = a folosi ├«n vorbire figuri poetice, retorice. Vorbea domol, totdeauna ├«n icoane. GALACTION, O. I 207.
icoánă (obiect de cult, imagine) s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne
icoánă s. f., g.-d. art. icoánei; pl. icoáne
ICOÁNĂ s. (BIS.) (înv.) semn. (~ reprezentând divinitatea.)
ICO├üN─é s. v. imagine, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, reprezentare, viziune.
ico├ín─â (ico├íne), s. f. ÔÇô 1. Imagine pictat─â care reprezint─â un sf├«nt. ÔÇô 2. Imagine, portret, reprezentare. ÔÇô Mr. icoan─â. Ngr. ╬Áß╝░¤░¤î╬Ż╬▒ (Murnu 29; Sandfeld 21), ├«n parte prin intermediul sl. (bg., sb.) ikona. ÔÇô Der. iconar, s. m. (pictor de icoane); icon─ârie, s. f. (pictur─â religioas─â). Comp. iconobore╚Ť, s. m. (├«nv., iconoclast), din sl. ikonobor─şc─ş, sec. XVII; iconoborenie, s. f. (lupt─â iconoclast─â); iconoclast, adj., din fr. iconoclaste; iconografie, s. f., din fr.; iconografic, adj., din fr.; iconolatrie, s. f. (adorare excesiv─â a icoanelor), din fr.; iconologie, s. f., din fr.; iconomah, s. m. (iconoclast), din ngr. ß╝É╬╣¤░╬┐╬Ż╬┐╬╝╬Ȥç╬̤é; iconomahie, s. f. (lupt─â iconoclast─â), din ngr. ß╝É╬╣¤░╬┐╬Ż╬┐╬╝╬▒¤ç╬»╬▒; iconostas, s. n. (catapeteasm─â), din ngr. ß╝É╬╣¤░╬┐╬Ż╬┐¤â¤ä╬Ȥâ╬╣╬┐╬Ż, ├«n parte prin intermediul sl. ikonostasi.
ICO├üN─é ~e f. 1) Obiect de cult ce reprezint─â un tablou cu chipuri de sfin╚Ťi sau cu scene din Biblie. ÔŚŐ Ca o ~ deosebit de frumos. A pune la ~e a p─âstra cu sfin╚Ťenie. 2) fig. Reprezentare plastic─â a unei fiin╚Ťe, a unui obiect sau a unui tablou din realitate. /<sl. ikona
icoană f. chip, mai ales de sfânt: a duce pe la icoane, a purta de nas; fig. a avea icoană la scris, a scrie caligrafic. (CAR.). [De origină slavo-greacă].
ico├ín─â (oa dift.) f., pl. e (vsl. bg. s├«rb. ik├│na, d. mgr. ik├│na, vgr. eik├│n, ac. -├│na). Imagine de sf├«nt (de obice─ş pictat─â pe o tabl─â de lemn). Fig. Imagine, oglindire: cuv├«ntu e icoana sufletulu─ş.
ICOANĂ s. (BIS.) (înv.) semn. (~ reprezentînd divinitatea.)
icoan─â s. v. IMAGINE. ├ÄNF─é╚ÜI╚śARE. REPREZENTARE. VIZIUNE.
ICOANA, com. ├«n jud. Olt, pe Vedea; 2.465 loc. (1998). Expl. de petrol ╚Öi gaze naturale. Ape minerale (de sond─â), clorurate, sodice, bromurate, iodurate, termale (37┬░C). Biserica Sf. Nicolae (1802), ├«n satul Icoana ╚Öi biseric─â av├ónd dublu hram ÔÇô Sf. ├Ämp─âra╚Ťi Constantin ╚Öi Elena ╚Öi Sf. Dumitru (1814, cu picturi murale din 1836), ├«n satul Floru.
ICO├üN─é (< sl.; {s} gr. eikon ÔÇ×chipÔÇŁ, ÔÇ×imagineÔÇŁ) s. f. 1. Termen generic pentru orice imagine cre╚Ötin─â sacr─â (reprezent├óndu-l pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului, un sf├ónt sau scene cu teme religioase), realizat─â ├«n diferite tehnici, folosit─â ca obiect de cult. Cultul i. a ap─ârut ├«n sec. 2 (cele mai vechi i. p─âstrate dateaz─â din sec. 5-6) ╚Öi s-a r─âsp├óndit ├«n Bizan╚Ť, Abisinia, Rusia, Pen. Balcanic─â, Rom├ónia ╚Ö.a. Tipic─â pentru stilul i. bizantine este imaginea codificat─â, hieratic─â ╚Öi f─âr─â expresie psihologic─â, iar, din punct de vedere tehnic, pictura pe lemn ├«ncadrat─â, uneori, ├«n ferec─âtur─â de aur sau de argint. I. mai exist─â ╚Öi ├«n alte religii (lamaism). ÔŚŐ I. pe sticl─â = tip de i. de factur─â popular─â, ap─ârut─â ├«n sec. 18 ├«n centrul Europei. R─âsp├óndit─â cu prec─âdere ├«n Transilvania, unde exist─â vechi centre cu o activitate artistic─â remarcabil─â (Nicula, Laz, S├ómb─âta, F─âg─âra╚Ö, ╚ścheii Bra╚Öovului). ÔÖŽ P. ext. (├Änv.) Tablou, desen, ilustra╚Ťie. 2. Fig. Imagine, chip.
ICOAN─é, b., munt. 1616 (Glos), < subst.
ico├ín─â, icoane s. f. Imagine sacr─â pictat─â, ├«n dou─â dimensiuni, care reprezint─â pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului, un sf├ónt sau scene cu tem─â religioas─â, care serve╚Öte ca obiect de cult. ÔŚŐ Poal─â de icoan─â = pies─â de broderie specific─â Bis. ortodoxe. Are o form─â patrulater─â ╚Öi este suspendat─â sub o icoan─â, fiind decorat─â cu o imagine iconografic─â legat─â de aceasta sau are numai un caracter ornamental. ÔÇô Din sl. ikona.
poal─â de icoan─â v. icoan─â.

Icoan─â dex online | sinonim

Icoan─â definitie

Intrare: icoan─â
icoan─â substantiv feminin
Intrare: Icoan─â
Icoan─â